Cand toata natiunea se uita cu viu interes la programele tv cu slujbe bisericesti si pareri personale despre Sarbatorile Pascale,sau, facea ultimele pregatiri pentru "masa incarcata de bucate traditionale", eu una, aveam alte preocupari. Ma uitam la un post Tv al amicilor unguri, program dedicat exclusiv gastronomiei. Imi face mare placere sa urmaresc acest post, mai ales cand e vorba de mancarea traditionala ungureasca. Si cand, nu mai puteam suporta, nici macar auditiv, cuvinte ca "oua" sau "miel", respectivul program tv vine cu o reteta care face sa-mi lase gura apa si sa simt iar prospetimea mancarii: "somn cu legume". Las la o parte modul de prezentare, scena gatitului in aer liber, peisajul extraordinar din jurul lor,si vinul alb care aburea doua pahare.
Trecem direct la reteta.
Intr-un tuci de fonta catarat pe un protap, deasupra unui foc de vreascuri, intr-un tuci spuneam, se pune cam o cana, o cana jumate de ulei de masline. Pana se incinge bine uleiul se toaca , asa, mai din barda, vreo trei cepe mai maricele. Pana sa apuce ele sa se ingalbeneasca, li se mai alatura si cativa ardei grasi tocati si ei,nici prea mare si nici prea mici. Si ca sa nu se plictiseasca singuri acolo se mai adauga si niste taieturi de ciuperci. Daca nu aveti altceva la-ndemana, merge si cu champinioane. A, sa nu uit: neaparat, dar neaparat, vreo 5-6 rosi mai mari trebuie aruncate si ele in tuci, dupa ce au fost macelarite. Daca nu uitati, o foaie de dafin e si ea binevenita.
Cat stau legumele la taifas in tuci, balborosind si spunandu-si pasurile, curatati un somn,scoteti-l din pielea in care si-a petrecut viata si taiati-l in bucati mai mici. Bucati asa cam...cat sa fie de mari? Pai asa, cam de 4-5 cm va spun, ca nu gasesc termen de comparatie! Dupa ce l-ati curatat, portionat si sarat, puneti-l cu grija in tuciul primitor. Amestecati cu bagare de seama sa nu sfaramati pestele si lasati focul sa-si faca datoria.
Intre timp, nu-i nici o nenorocire daca mai gustati din vinul alb pe care cred ca deja l-ati pus in pahar, chiar inainte de a va apuca de gatit. Si pentru ca, sigur v-a mai ramas vin in sticla, turnati-l peste ce a mai ramas in borcanul de smantana pe care tocmai l-ati rasturnat peste amestecul din tuci. Aveti si niste patrunjel? Cu atat mai bine! Tocati-l repede si aruncati-l deasupra minunii ce tocmai s-a intrupat in tuciul agatat in protap. Doua, trei clocote si...gata
Asta am vazut, asta v-am povestit !
Eu una, aveam impresia ca aromele traverseaza ecranul!
De abia astept sa se intre in program normal de aprovizionare a magazinelor alimentare: somn cu legume scrie pe mine ! Tuci am, dar pirostrii nu mi-oi pune in bucatarie ! Cred ca ma descurc la fel de bine si cu aragazul si cuptorul !
Si tot atunci, am vazut cum se poate pregati un gratar de crap, extraordinar de bun. Sau, cel putin, reteta nu are cum sa dea gres.
Incepem cu incingerea gratarului si pana se hotaraste sa colaboreze, se dezoseaza pestele, adica mai pe romaneste, se scoate sira spinarii si se scot si oasele mai mari. Fileurile obtinute se cresteaza si se ung cu un amestec de ulei de masline, mujdei de usturoi, sare , piper si patrunjel tocat marunt. Dupa ce gratarul s-a incins bine, punem bucatile de peste la sfarait.
Iar am avut iluzii olfactive si impresia ca mirosul vine de dincolo de ecran !
Eu, la chestia asta, as mai fi trantit si un pui de mamaliga, asa, in ciuda gurilor rele!
Si, obligatoriu vinul alb sec, desi am vazut ceva pe la tv , cum ca ungurii recomanda acum vinul de Tokay, nu numai la desert ci si in combinatiile felurilor principale ale unei mese.
Si bine fac!
Ei au curajul sa treaca niste bariere traditionale, noi nu!
Ei chiar se ingrijesc de mult-putinul pe care il detin in materie de lacuri si peste, noi....poate alta data!
Ei au curajul, chiar in conditii de criza economica sa-si promoveze bucataria traditionala, noi........
