POVESTE DESPRE VIN SI IARNA

Seara de iarna friguroasa. In casa, cald, miroase a vin fiert si scortisoara.
Cativa prieteni, o ulcica de vin fiert. O strachina cu miez de nuca si o farfurie cu placinte se adapteaza perfect in decor. E iarna si ne bucuram. Cu ulcica de vin intre noi, depanam povesti de demult, din tineretea noastra, a parintilor si bunicilor nostri. Vinul este adus de unul din prieteni, vin de la via lui de la tara, facut in gospodaria proprie. Fara mari pretentii, fara puncte Parker. Un vin nou, sprinten, caruia caldura focului, scortisoara si mirodeniile ii dau farmec deosebit.
Si fara sa vrem, lunecam spre timpuri de mult apuse, cand bunicii nostri nici nu visau la "exploatarea pe cale stiintifica a vinului si folosirea tehnicii avansate" in domeniu.
N-am avut, niciodata, nici macar un petec de vie, nici in curte, nici pe balcon! Si ca mine sunt destui.
Asa ca, am ramas destul de surprinsi si placut impresionati de povestea vinului aflata intr-o seara de iarna.
Undeva langa Slatina, cativa localnici purcedeau pe la sfarsit de galben septembrie sa culeaga via. Veselia oamenilor si a ciorchinilor plini de boabe mustoase se impleteau cu aerul auriu, cu ultimele zile calde ale anului.Strugurii cadeau sub foarfeci si de aici le incepea drumul spre vin.
Intai era bucuria mustului scurs in jgheab, dupa ce boabele fusesera strivite de picioarele jucause ale culegatorilor. O parte din must era oprit pentu bucuria pastramei de capra sau oaie. Restul era pus in butoaiele din lemn de stejar, mai mari sau mai mici. Dupa cat stia fiecare ca are de cules. Se umplea butoiul ceva mai mult de trei sferturi,sa aiba loc vinul sa fiarba. Se inchidea bine si printr-o gaura de 3-4 cm se introducea o tulpina de floarea soarelui. Tulpina era bine curatata in interior. Urma o intreaga instalatie facuta din alte tulpini de floarea soarelui, la fel pregatite. Capatul acestei instalatii era undeva intr-un vas cu apa si de atunci incepea fierberea vinului. Spuma adunata in vasul cu apa se strangea si, dupa ce era amestecata cu malai, se formau turtite care, puse la uscat,erau folosite mai tarziu in loc de drojdie la aluatul painii facute in casa.
Dupa ce vinul nu mai bolborosea necajit de intunericul butoiului, se considera ca poate fi inchis. Si gaura era acoperita cu un cep sau cana. In functie de pozitia butoiului. Ei bine, la vinul asta nu se mai umbla pana primavara. Nu era tras in sticle si cand aveau nevoie de el scoteau numai necesarul meselor cu mancaruri traditionale. Butoiul, la fel nu se misca. Si toata iarna aveau vin. Primavara, cand dadeau de boroghina sau drojdie,adunate pe fundul butoiului, se stia ca vinul s-a terminat si de acum incolo nu se mai poate bea. Butoaiele erau scoase la lumina, golite de boroghina si spalate. Prin gaura dopului se baga apa fierbinte si "lantul" Adica in butoi se introducea un lant gros si greu, se agita butoiul si tot ce era pe interiorul lui se curata. Se repeta operatia pana cand apa iesea curata ca lacrima. Nu foloseau nici pucioasa nici alte ingrediente. Pur si simplu apa fiarta si lantul. Pe urma butoiul era lasat la uscat si folosit anul urmator. Nu se acrea vinul ? Nu!
Dar se spune ca vinul, astfel pregatit, se acreste primavara, cand infloreste vita de vie. Personal, nu stiu daca asa este sau, este o simpla poveste.
Dar este o poveste frumoasa, ascultata intr-o seara ninsa de iarna!

CEVA DULCE !!!

Bun si dulce pentru dupa amiezele de iarna, alaturi de o ceasca de cacao cu lapte. Nu spun ca este chiar foarte usor de "construit", dar nici foarte greu. Totul este sa ai rabdare si, de ce nu, imaginatie!
Incercati!
Faceti un pandispan din 4 oua, 4 linguri de zahar, 4 linguri de faina si 4 linguri de ulei.Cei mai rabdatori, pot bate albusurile separat si sa le adaugate la amestecul initial.
Tapetati o tava cu hartie de copt, turnati amestecul si dati la cuptor circa 20 de minute. Scoateti pandispanul pe un servet umed si rulati usor.
Cat se coace pandispanul, amestecati 4 galbenusuri cu 4 linguri de zahar pudra, o lingura de faina si cu 200 ml sampanie. Amestecati-le bine pe bain-marie, pana devin o crema consistenta dar aerata. Si asa va deveni din datorita sampaniei!
Desfaceti usor rulada de pandispan, ungeti-o cu un strat subtire de gem si cu crema.
Rulati-o iar si "manjiti-o" pe deasupra cu putina frisca. Pentru aspect comercial, o puteti pudra si cu putina cacao. Nu-i strica!
Rezultatul? O bunatate care va deveni unul din deserturile preferate!

O IDEE DE MIC DEJUN

Pentru diminetile reci de iarna!
Cu ce se gaseste prin casa, usor de pregatit, sanatos si mai ales gustos!
Puneti la fiert intr-o craticioara apa cu o lingurita de sare si cu o lingurita de otet.
Cand amestecul da in clocot, spargeti doua oua si lasati la fiert cam 2-3 minute.
In acest timp, intr-un castron amestecati 250ml iaurt cu o lingura de smantana si, daca va place, cu putin mujdei de usturoi.
Puneti pe o farfurie amestecul si peste el, ouale fierte si scurse de apa.Putina sare si piper(sau boia) vor da culoare si gust deosebit.
Pofta buna !!!

Despre varza , cu dragoste

E iarna, iarna adevarata, cum nu am mai avut de multa vreme. Cu zapada, ger si toate celelalte ingrediente.
Parca in nici un alt anotimp nu suntem asa mult atrasi de spatiul intim al bucatariei. Chiar daca Sarbatorile au trecut si specialitatile culinare sunt de domeniul amintirii, ramanem in acelasi registru al hranei consistente.
Pentru ca indiferent de diete,moda, mofturi si alte asemenea, majoritatea romanilor raman la hrana traditionala si la vorba ardeleanului: "Nu-i leguma cum e varza si nici pasare ca porcul".
Transat de Ignat si pus bine la pastrare in pod,in afumatori,inecat in borcane cu untura si redenumit sloi, porcul isi continua amintirea, asa, cam pana spre Postul Pastelui.
Si, in zilele geroase, scoase cu grija la lumina din intunericul borcanului, bucati de carne prajita si carnat afumat, asteapta cuminti pe o farfurie sa fie taiata in `suvite blonde, varza zemoasa. Desteptata si ea din somnul butoiului, dintre bucati de gutuie, boabe de porumb, cracute de visin si de hrean, varza rece asteapta intr-un castron sa se incalzeasca in ceaunul care sfaraie pe plita. Intr-o calda intelegere, blonda varza si tuciuriile bucati de carne si carnati, stau la taifas asa, cam o ora, la foc mic. Atrase de miros, o foaie de dafin, cam batraioara si uscata si cateva boabe de piper, cer si ele sa tina companie frematandului amestec.
Si dupa ce bucataria s-a umplut de arome de varza acra si afumatura, vine si randul unei lingurite de boia afurisita sa dea culoare si iuteala amestecului din ceaun.
Luata in sfarsit de pe foc, lasata sa-si traga putin sufletul, varza asteapta cuminte soarele rasturnat al mamaligii aurii, vartoasa si taiata cu ata, dispretuind-o pe cea lesinata de la restaurante pe care o alergi cu lingura prin farfurie.
Simplu si gustos.
Stiau batranii ce stiau despre varza! Pe langa gustul dumnezeiesc, varza murata poate fi preparata in mai multe feluri, se poate consuma cruda sau pregatita la foc. Este o sursa importanta de vitamina C si previne bolile specifice anotimpului rece, este un diuretic si un laxativ natural.
Despre calitatile unei cani de zeama de varza la spartul petrecerilor, nici nu mai trebuie sa discutam.
Si, daca langa varza si mamaliga aburinda mai adaugam si un pahar de vin sec, rosu, parfumat, chiar iti vine sa crezi ca viata e frumoasa !!!
Pare neinteresant si plebeian?
Daca nu ati incercat asa ceva pana acum, va spun eu: MERITA!!!