NE VEDEM LA BELVEDERE, MONŞER !

Pentru că, mă-nţelegi, monşer, nu făcea să mergem în altă parte! La Belvedere, monşer, la Belvedere! Ce dacă suntem in secolul XXI şi, Caragiale nu mai este chiar printre noi? (fizic numai, că altfel suntem in plină epocă) ! Aşa că, ne aruncăm in birjele secolului şi purcedem cu arme şi bagaje la Belvedere, la Conu Mişu! Că, unde altundeva putea poposi vinul cu amintiri de sfîrşit de secol XIX, decît intr-un loc amintind el, cel putin prin nume, de vremurile de demult apuse? De vremurile in care românii mai ştiau să se bucure şi să preţuiasca clipa ferice şi repede trecătoare. 

Aşa dară, iată-ne împreună ! Noi şi MONŞER!

MONŞER , nu de la Paris, ci de la ODOBEŞTI ! Şi nu la întîlnire cu Miticii si Năicii lui Conu Iancu Caragiale, ci cu oamenii locului care, ştiu a preţui un vin bun, o întîlnire frumoasă! Pentru că, mă-nţelegi monşer, una e a prezenta si degusta un vin, a-i face cunoştinţă cu oamenii şi alta e a bea fără să ştii ce ! 

Şi uite-aşa, la BELVEDERE  şi-au făcut intrarea in Muscel cele cinci vinuri "MONŞER" de la  SENATOR WINE:  BĂBEASCĂ GRI, ZGHIHARĂ,  FETEASCA NEAGRĂ, BĂBEASCĂ NEAGRĂ şi CADARCĂ, SOIURI PURE ROMÂNEŞTI PENTRU BOIERI ŞI OBRAZE SUBŢIRI !

Numai soiuri pure, românesti. Că, mă-nţelegi, monşer, acum, toată lumea işi arată ce are mai bun pe-acasă, chiar şi ăi de peste mări şi ţări, de au numai unu-două soiuri mai de Doamne-ajută! Dară-mi-te, noi ăştia care chiar avem ce arăta!? Ne aşezarăm gospodăreşte şi incepurăm cu BĂBEASCA GRI . Ăi mai tinerei, nu prea auziseră de ea. Dar cei cu ştate de viaţă mai vechi işi aminteau bine vinul verde auriu al meselor de fiecare zi, vinul uşor şi sprinţar al zilelor de vară. Acum, rodul viei anului 2008 de pe dealurile luminate de soare ale Huşiului , poposi in sticle, arătîndu-le celor tineri că românii  nu au renuntat la traditia  vinului  făcut  din struguri !

Tot de pe acolo vine şi  ZGHIHARA, un vin bine cunoscut in perioada interbelică. Tot un soi pur românesc. Atît de vechi şi pur  că insuşi numele se pierde in negura vremurilor. Atît de veche e denumirea asta că nici DEX-ul nu o mai poate traduce! Atît de vechi că, numai unul din cei prezenti la întîlnire işi amintea de el din poveştile bunicilor şi, respectivul făcea parte din mult mai vechea gardă! Numele vechi, vinul nou ! Un vin vioi, un vin vesel, ceva mai tărişor decat Băbeasca, (13,5% alcool) dar, mai prietenos. Aromele de fructe dulci- amărui te fac să treci uşor peste tăria lui şi, dacă nu urmmăreşti eticheta, chiar te-nşeală ! Cum te-nşeală si FETEASCA NEAGRĂ cu aromele extraordinare ! Ce nectar!? Zeii Olimpului  nu ştiu ce au ratat ! Mai bine, că ni l-au lăsat nouă! Dar, dacă zeii Olimpului ne-au ratat, nu ne ratează contemporanii. Vinul este deja importat de Japonia, Canada şi Marea Britanie. Aia e! Soarta! 

Vinul ăsta are miros de flori de primăvară ! Nu de una anume. De toate! Nu mirosul plăcut dar agresiv al florilor de vară ci, acel miros subtil, al florilor numa ieri ieşite de sub zăpadă . Dar gustul? Ei bine, gustul este o surpriză totală  ! Treci de la mirosul suav dar îmbătător la...dulceaţă de vişine, de cireşe amare , amestecate cumva! Mie personal, impresia asta mi-a lasat-o!

 Şi de la gusturi şi mirosuri florale şi fructoase, am trecut brusc la mirosul reavăn al ierbii. La mirosul şi gustul aspru al frunzelor de spanac si ştevie ! Se poate aşa ceva? Ei bine, da!  Şi, BĂBEASCA NEAGRĂ este un exemplu clar ! Un vin aspru căruia lipsa aromelor dulci fructuoase ii dau o tarie si o notă aparte de originalitate. Dacă te iei numai după culoarea roşie transparentă, te poţi păcăli uşor. Dar, după ce îl miroşi şi guşti, îţi dai seama de puterea lui. Un vin bărbătesc fără sinuozităţi feminine.

Ce mi s-a parut mie fascinant la vinurile astea? Îşi schimbă gustul si mirosul cît stau în pahar. Dacă, le guşti la intervale de cîteva minute ai surpriza să descoperi alte arome si olfactive şi gustative. Ai surprize senzoriale dintre cele mai plăcute şi neaşteptate. 

Probabil de asta vinul "se vorbeşte", nu se dă duşcă peste cap. Rolul lui nu este să te ameţească sau incălzească repede ci, să indemne la descleştarea limbii şi a sufletului! (Zic eu şi, ca totdeauna, nu spun că părerea mea e cea mai bună!)

Am ajuns şi la CADARCĂ! Altă denumire pe care DEX-ul nu o poate traduce! Se spune că ăsta este cel mai pur soi românesc, cel mai robust, cel mai cel mai aspru, cel mai puternic. Şi gustul şi mirosul licorii din pahare fac inutile orice alte comentarii .

Ca seara să ne fie plină, ni s-a prezentat şi gama VARIUS:

SAUVIGNON BLANC pe care deja îl degustasem (şi părerea mi-am spus-o), elegantul MERLOT si pretenţiosul CABERNET SAUVIGNON . Comentariile sunt de prisos. Numele deja le recomandă !
Ca să rămîn în nota serii, am să-l citez pe Nea Iancu Caragiale care spunea: "Duşmanul binelui e mai binele"! Asta au cugetat şi cei de la SENATOR WINE care, probabil s-au gîndit că nu e suficient binele prezentat pînă acum şi, au plusat cu gama SENATOR PRIVAT COLLECTION.

Două cupaje de mare clasă. Un cupaj ALB din Sauvignon blanc, Fetească Regală şi Riesling si, un cupaj ROSU din Merlot, Fetească Neagră şi Cabernet. Deja nu mai aveam cuvinte şi, nu mă pot lăuda că e alta situţia, acum, cînd scriu ! Bine că s-au oprit cu prezentarea aici ! Deşi, sincer, începusem să cred că din cutiile aliniate frumos pe lîngă masă, ar mai putea ieşi cine ştie ce minunăţie ca din sacul lui Moş Crăciun !

Dar dacă musafirii de la SENATOR WINE ne uimiseră cu vinurile, era rîndul lui Mihai Vasilescu, gazda noastră de la Pensiunea BELVEDERE să-şi uimească invitaţii .

Oooo! Ce platouri cu brînzeturi de Muscel, cu urdă dulce si caş afumat, alaturi de şunculiţa afumată, tăită subţire de culoarea petalelor de trandafir ,puse alături rotocoalelor de ceapă roşie!  Ce sarmale cu mămăligă ! Dar, ce pastramă ! Şi murăturile, o bunătate! Şi meniul nu a fost comandat special pentru vinuri ! Dar, aşa se potrivesc de bine vinurile astea la meniul tradiţional si, mancarea, la rîndul ei, se "pliază" pe vinuri, de parcă au fost făcute special unele pentru altele ! Şi culmea, chiar aşa e! Vin românesc pentru mîncare românească! 

De aia spuneam:

Mă-nţelegi, monşer, nu  făcea să mergem in alta parte.

La BELVEDERE , MONŞER, la BELVEDERE!

PLEDOARIE PENTRU VIS

Nu m-as fi apucat de scris articolul asta daca, nu as fi avut doua motive puternice: cateva cuvinte auzite absolut intamplator si o sticla de vin primita de la niste prieteni. Am auzit intr-o zi, una din acele fraze care, de obicei, ne trec pe langa urechi dar care, raman undeva in subconstient iesind la lumina, cand te astepti mai putin. Am auzit pe cineva spunand: "Nu te poti extazia in fata unui pahar cu vin". Poate, nu as fi retinut fraza, asa cum , in mod normal, se uita milioanele de cuvinte care se incruciseaza zilnic pe langa noi, dar care  nu prezinta un interes imediat. Dar, asa cum am spus, ziua fusese marcata si de cadoul primit. Ce mai calea-valea? Cu bune cu rele, ziua a trecut. Dupa alergatura diurna, intr-o zi din iarna care nu se mai "da dusa", destul de zgribulita si cu un inceput de guturai (vezi legea "numaiastamimailipsea"), m-am "strans" pe la casa mea! Si, daca, de dimineata pana seara nu se dezmintise superstitia unei zile de marti, am zis ca macar, la lasarea intunericului, sa fac ceva pe placul meu. Asa ca, am stins televizorul si calculatorul si am trecut la bucatareala. M-am apucat de am frecat o oala , nu prea mare, cu un catel de usturoi. Dupa aia, am zdrumicat in aceeasi oala o mana de branza de burduf si una de cas afumat de la noi, de la Muscel si le-am amestecat pe foc pana s-au transformat intr-o pasta cu un miros dumnezeiesc. "De un capritz, de un pamplezir" am turnat si cateva picaturi de Kirsh nemtesc. Dar, numai cateva picaturi. Am reusit un fondue cu baza neaosa si, presupun eu, foarte personala! Cuburile de paine alaturi, asteptau si ele curioase sa guste din gaselnita mea. Bucataria se umpluse deja de un miros de munte si de viata tihnita. Si, atunci, mi-am adus aminte si de sticla de vin.

Prefer vinul alb. Si, daca se poate, demisec. Dar, gaselnita mea de branza topita, vroia altceva. Am deschis sticla de Sauvignon Blanc, primita.

Oooo! Alta viata, altfel te vede Europa! Tocmai va povestesc despre un vin din Tirol. Dar nu Tirolul la care va ganditi , cu jind banuiesc Dvs., ci o localitate din judetul Caras-Severin. Vinul, VARIUS -  SAUVIGNON BLANC, pentru ca de el este vorba, este cultivat pe aceste meleaguri si imbuteliat in Vrancea. (12,5% alcool).

Ce pot sa va spun eu, ca nespecialista? Pai, pot spune asa! Un vin prietenos. Pe care il poti bea singur, avandu-l prieten numai pe el sau, il poti prezenta, cu mandrie, unor prieteni! Pana sa-ti bagi nasul in pahar sa-i simti aroma, te uimeste culoarea: un galben-auriu, acel galben auriu cu care laudau vinurile bune parintii si bunicii nostri. Dupa ce admiri irizatiile diamantine din pahar, aproape fara sa vrei, il duci la nas. Si, de aici, incepe dansul! Un miros proaspat- puternic de coji de fructe: coaja de grapefruit, coaja de mar si para. Il mai lasi pret de cateva secunde, mai invarti paharul si simti, parca-parca, putin lemn. In ciuda etichetei pe care scrie "Sec" se simte cumva si um miros usor dulce, daca-mi este permis !

Gustul, urmeaza mirosul. Aceleasi arome de grapefruit, mar, para si putin, foarte putin lemn.O fi fost baricat? Nu stiu! Personal am gustat putine vinuri la care gustul sa urmeze mirosul pe aceleasi coordonate ! Aromele de coji de fructe iti umplu, pur si simplu, gura! Il inghiti si gustul iti ramane cat sa-ti fie teama sa mai iei si a doua gura, sa nu dispara! Ciudata senzatie! 'Geaba scrie pe eticheta "Sec"! Nu este acel "Sec" de-ti zgarie limba si cerul gurii! Cu gust si miros de coji de fructe, usor, foarte usor amarui, usor, foarte usor dulceag, vinul asta e o incantare a simturilor olfactiv-gustative. Si nu numai. E un vin care aduce caldura. Care aduce calm.Un vin fara pretentii cosmopolite, un vin pe care ti l-ai dori sa-l stii in casa si pe care il poti adapta foarte usor la mancarurile noastre traditionale. Un vin care merge si la fondue, si la sarmale si la un gratar.Si, pentru ca tot visam cu ochii deschisi, imi imaginam cum trebuie sa fie vinul asta, vara. Cred ca este vinul siestelor, al dupa amiezelor cu vipia zilei deja trecuta. Al serilor sub umbrar, langa un gratar care sfaraie, cu mirosul lui amestecat cu mirosul mirodeniilor ! (iar imi fuge imaginatia!)

Incepusem sa va povestesc de "gaselnita" mea culinara. Ei bine, amestecul de branza neaos romaneasca (proclamata pretentios, fondue) si VARIUS mi-au facut o seara frumoasa! O seara in care am uitat de frigul de peste zi, de de raceala ce ma pandeste, de facturile calculate de furnizori pe principii numai de ei stiute (dar niciodata in avantajul nostru),de ziua ce urma sa vina cu problemele inerente.

Nu te poti extazia in fata unui pahar de vin? Ba da, zic eu! Depinde numai cum si cat vrei sa pretuiesti clipa de liniste si bucurie pe care ti-o ofera cei cativa zeci de ml de licoare din el. Alaturi de o mancare buna, simpla, nepretentioasa.  

Daca bei sau manaci numai ca sa te afli-n treaba, e posibil sa nu-ti spuna nimic! Sau, probabil, faci parte din acei foooarte putini la numar  care, au foooarte multe bucurii si nu mai au nevoie sa apeleze si la simpla clipa de visare! Ca, or fi si de astia !

Presupun!

Si,imi permit sa mai zic: daca nu poti, nu stii sa apreciezi bucuriile simple, nu le apreciezi nici pe cele mari!

Dar, pentru cei mai multi, o clipa de visare, este nepretuita!

Si, ce-i mai important, este ca o putem avea cu eforturi minime!

Nu e regula dar,e bine sa va ganditi la asta!