Din "vasta" mea practica in domeniul vinului ( a se accentua ghilimelele) am observat ca, in ciuda eforturilor care se fac, vinurile care merita cu adevarat sa stea pe masa noastra sunt....cam ocolite. Se da vina pe pret, se da vina pe criza,pe gustul consumatorului "de rand", se da vina pe tot felul de conspiratii desi, dupa umila-mi parere, adevarul e mult mai aproape. Dar, ca de obicei, e mai greu sa ne asumam esecurile si, de mii de ori mai usor sa dam vina pe altii.
C-asa-i omul!
Producatorii dau vina pe distribuitori.("nu se ocupa suficient")
Distribuitorii dau vina pe "carciumari"("nu stiu sa promoveze vinul")
Carciumarii dau vina pe gustul consumatorului.("lasa domnule ca stiu eu ce se cere la mine!")
Si consumatorul da vina pe pe criza ("cine dracu are bani de vin bun si scump pe "praful"asta?")
Ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc si vina ar trebui impartita in mod egal.
Ca istoria sta cam asa, din cate am vazut eu, dupa ce am participat la cateva degustari.
De regula, degustarile profesioniste se adreseaza cunoscatorilor.
Corect.
Dar, pentru a promova vinul in randul celor care trebuie sa-l cunoasca si sa-l consume in mod obisnuit, degustarile ar trebui facute exact pentru ei.
In momentul in care, la o astfel de prezentare, producatorul sau distribuitorul vine cu pretentii care indeparteaza consumatorul diurn, atunci nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca vinul nu are cautare, indiferent de calitatile lui.
Este foarte usor, zic eu, sa lansezi un vin, sa-l sui pe rafturile unui super market si acolo sa ramana. Nu cred ca e cea mai fericita idee. Numai un avizat va remarca vinul respectiv. Si-l va remarca, daca-l cunoaste de undeva. Ca sa nu mai spunem ca , de la raft, il poate achizitiona gata compromis. Si, te mai si-njura, ca nu mai e ce stia sau a auzit el!
Revenind la degustari. Atata timp cat celui care i se prezinta vinul, i se cer numai conditii de "first class"(de la pahare de cristal obligatoriu profesionale si numai un anumit tip de mancare) e limpede pentru toata lumea ca respectivul potential cumparator va refuza vinul.
Am vazut foarte putini producatori care incearca sa adapteze vinul la traditia noastra culinara, desi majoritatea vinurilor se preteaza excelent la bucataria romaneasca. A implementa conceptul de "open minde" si in acest domeniu, nu inseamna sofisticarii inutile si, de cele mai multe ori, de cel mai jalnic prost gust.Am asistat la prezentari din care nu am inteles nimic si, de unde, am plecat cu gustul amar al prostului care nu intelege "concepte inalte". Pe urma m-am calmat! Nu e vina mea ca nu am inteles. Vina este a celui care nu reuseste sa ma faca sa inteleg si sa accept vinul, eu, consumatorul de rand.
Si, daca el nu stie sa-si prezinte si vanda vinul, ce vina am eu? Cu texte "inteligente" mofturi aiuristice, aere de super-cunoscator,nu va reusi niciodata sa vanda un produs cum este vinul bun. Drept este ca nici respectivul prezentator nu ar vrea sa stie adevarul despre zambetele si comentariile pe care le starneste! E normal ca, in cazul in care tu nu-i respecti pe ceilalti, nici ei sa nu te respecte pe tine!
Dar asta, oricum, nu ne ajuta nici pe noi, nici pe el!
Adica, zic eu, ori facem vinul pentru toata lumea, ori "seulement pour les conaisseurs"!
In aceste conditii,este foarte greu, daca nu imposibil, sa-l convingi pe cel care bea in fiecare zi o sticla de vin "trotil", sa renunte la obicei si sa-si cumpere, macar odata pe saptamana, o sticla de vin bun. Desi poate respectivul cheltuieste mult mai mult cu diurnul "vin de surcica".
Educatia nu se face cu discursuri tehnice, nici cu infatuare, nici cu blamarea celorlati, nici cu impunerea cu orice pret a propriilor pareri.
In cazul vinului, cu atat mai mult. Ar trebuit sa se tina seama, zic eu, ca cel care prezinta vinul se adreseaza unor oameni maturi, cu anumite tabieturi si care nu au o solida cultura a vinului. Exact ei trebuie convinsi. Este ca in cazul reclamelor TV: de multe ori, refuzi produsul din cauza reclamei proaste!
Trebuie sa spun ca,unul dintre oamenii pe care ii apreciez extraordinar din acest punct de vedere este Ghenadie Bobeica, cel care m-a invatat pe mine sa beau si sa apreciez vinul. Si asta,in conditiile in care eu eram total refractara acestui lichid!!! Pe urma am mai cunoscut si alti oameni la fel de convingatori si, ca atare valorosi; Raluca si Oliver Bauer,Liviu Grigorica, Gabriel Cristea si Catalin Rizea. (I-am enumerat exact in ordinea in care i-am cunoscut!) Sunt producatori, sau in cazul lui Catalin, distribuitori, care sunt foarte stapani pe ceea ce fac si pe calitatea produsului lor si, ca atare, nu au nevoie de aere artificiale pentru a te face sa le indragesti vinurile.
Cea mai recenta experienta a fost degustarea de vin de la Crama "Oprisor" organizata la pensiunea "Belvedere". O atmosfera extraordinara,public si mai cunoscator si mai putin cunoscator. Pezentarea a fost facuta de Gabriel Cristea director pentru zona sud a Romaniei al Cramei "Oprisor" si de Catalin Rizea, managerul firmei de distributie "Rifco". Tandemul perfect producator-distribuitor.
Aprecierile?
Nu are rost sa le fac eu! Le-au facut cei aproape 30 de participanti si s-au concretizat in cantitatea de vin comandata! Modul in care cei doi s-au adresat celor prezenti, i-au facut si pe cei mai reticenti sa recunoasca adevarul vinului bun.Si sa comande imediat! Si sa risipeasca toate temerile si emotiile asistentei, cum au reusit sa risipeasca si emotiile gazdei, Mihai Vasilescu. Omul se facuse praf sa fie totul cat mai bine organizat si s-a dovedit ca a reusit dincolo de toate asteptarile. Rezultatul? Totul peste toate asteptarile! De la organizare pana la comenzi!
Pentru noi, toti cei prezenti, a fost o lectie de "ASA DA"
Ideal ar fi, ca pe viitor sa avem parte de cat mai putine lectii de "ASA NU"!
"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Las traducerea in franceza, in seama specialistului!)
%5D.jpg)
