Seară de vară, la Pitesti.
Invitaţie la o degustare la restaurantul CONTI.
Vinovat, acelaşi Cătălin, secondat de această dată şi de Raluca şi Oliver Bauer de la Crama "PRINCE ŞTIRBEY".
Caldură mare , mon cher, parcă nu făcea să mă deplsez din răcorosul Cîmpulung, in vipia de la Piteşti.
Dar, la aşa o invitaţie graţioasă, nu puteam , mă-nţelegi, să trîntesc un categoric NU.
Pe Cătălin îl văd mai des dar, cu Raluca şi Oliver nu mă-ntîlnesc decît la zile mari. Şi, tare-mi sunt dragi !
De ce să nu recunosc? Mă-mpingea şi curiozitatea. Tot auzisesem în jurul meu de CONTI. Toată lumea-l laudă dar, cum eu sunt cam Toma necredinciosul din fire.....
Aşa că am renunţat la confortul răcoros al apartamentului şi...hai la Piteşti!
Şi , bine-am făcut !
Am primit o lecţie de viaţă şi vin cum nu prea credeam că se poate să mai primesc la vîrsta mea. Ete, că se poate!
Dar, să începem cu începutul.
Pasul unu: APARENŢELE INŞEALĂ
După întîlnirea de la "CASA SATTLER"( exclamaţii, pupături, amintiri, fotografii, salata imensă) plecăm spre "CONTI."
Aflu că la degustare erau invitate 40 de persoane. Cîteee? Aia e, zic în sinea mea. Să vedem ce-o ieşi, mă gîndeam eu, departe de optimism.
Prezentarea urma să fie făcută de Raluca şi Oliver BAUER. Două persoane la 40. Pe terasă! Ţine-mă Doamne!
Ei, şi ca să nu mai lungesc, după sosirea invitaţilor, a inceput.
In primul rînd am rămas plăcut impresionată de punctualitate. S-a stabilit că la 20.30 incepe, atunci a început. Cu toţi invitaţii prezenţi! Prima, a intrat in scena, Raluca.
Nu mi-aş fi imaginat că o copilă (aparenţele inşeală) poate stăpîni aşa uşor un grup de 40 de persoane. Adevărul este că si cei prezenţi erau aleşi pe sprînceană, oameni cunoscători sau adevăraţi doritori să ia lecţii despre vinul de clasă.
Raluca a făcut introducerea apelînd şi la cîteva sfaturi pentru cei care participau prima dată la aşa ceva. Deşi stăteam pe terasă, a ţinut să roage fumătorii să se abţină. Fumul de ţigare, dacă nu-i deranjează pe ei, îi poate deranja pe vecini şi poate schimba percepţia corectă a vinului. A explicat de ce paharele de vin se ţin intr-un anumit fel , de picior, şi nu se ţin cu nădejde, in toată palma. De ce, lîngă paharul cu vin , trebuie sa avem paharul cu apă. De ce se bea apa CU vin , nu ÎN vin.
Delicateţea cu care a dat aceste sfaturi, nu a supărat pe nimeni, nu s-a simţit nimeni jenat şi a reuşit, încă de la început să creeze o ambianţă de clasă, de acel, "aşa e bine, aşa ne simţim civilizat bine" fără compromisul lui "să ne simtem bine să curgă vinul, să cînte muzica, să vină femeile sau poliţia!"
După românca Raluca, a urmat neamţul Oliver.
Pasul doi: DESPRE TRADIŢIE ŞI "TRADIŢIONALIŞTI"
Oliver este neamţ prin origine şi educaţie.
Dar, prin pasiunea cu care munceste si vorbeşte despre vinul românesc creat de el, este mai român decît mulţi români pe care-i cunosc eu. Aşa s-a facut că, noi românii prezenţi acolo, am aflat de la neamţ detalii despre viile de la Drăgăşani, despre soiurile vechi de 2000-3000 de ani cum este Crîmpoşia.
Am aflat că , aici la PRINCE STIRBEY este singurul loc din lume in care NOVAC-ul este imbuteliat la sticlă 100% NOVAC, fără a fi folosit în cupaje.
Că el, ca oenolog, este adeptul folosirii cît mai puţin spre deloc a drojdiilor industriale şi a fabricării vinului pe cale cît mai naturală, chiar dacă asta inseamnă timp de experienţe, timp de aşteptare a rezultatelor dar, mai multă înţelegere a vinului şi rezultatele sunt, cele care sunt. El, neamţul, este adeptul păstrării tradiţiei româneşti a fabricării vinului. Metodele lui par ciudate marilor producători dar, are şi o explicaţie pentru ele:" dacă toţi folosim aceleasi metode, aceleaşi drojdii, aceleaşi procedeuri de fabricaţie, pentru un anumit soi, prin ce se mai deosebesc producătorii şi vinurile? Cum aducem şi păstrăm vinul românesc la cotele la care ar merita să fie?"
Vorbim de tradiţie şi fabricăm vin pe bandă rulantă şi în cantităţi care depăşesc , de multe ori,capacitatea viilor din Romania (Asta-i de la mine citire!)
Pasul trei: CONTINUARE LA PASUL DOI
Spre degustare au fost oferite 7 vinuri (cifră norocoasă)
Spumantul de la Prince Ştirbey 100% din Crîmpoşie. Este provocarea pe care Oliver şi-a oferit-o şi cîştigat-o ! Crîmpoşie din 2008, extrabrut cu 12,5 % alcool. Un spumant fin, care păstrează intact gustul de strugure şi pe undeva de butuc.
După părerea lui Oliver, 2010 a fost anul cel mai echilibrat din ultima perioadă. Şi, cînd spune echilibrat, se referă la tot ce a însemnat condiţii atmosferice: vînt, ploaie, zile cu soare, căldură, tot ce poate influenţa via. De aici şi vinurile anului 2010 sunt vinuri echilibrate. Mai puţin alcool dar mai multă savoare . CRÎMPOŞIA 12, 5%, FETEASCA REGALĂ 12,5%, TAMÎIOASA ROMÂNEASCĂ 13%, CABERNET SAUVIGNON-ul 13,5%, MERLOTUL 14% şi FETEASCA NEAGRĂ 14,5% ale acelui an, ne-au fost prezentate şi au convins.
O noutate interesantă şi pentru noi şi pentru el a fost experienţa cu TAMÎIOASA ROMÂNEASCĂ vinificată in sec.
Istoria ei a început în ploiosul an 2005, cand zahărul din strugurii de Tămîioasă a fost insuficient. Atunci a hotarît vinificarea lor in sec. "Tradiţionaliştii" au sărit ca din colţul mesei. "Blasfamie", s-a strigat! "Neamţul îşi bate joc de tradiţie". Dar, s-a dovedit că neamţul a avut dreptate şi aşa avem acum TĂMÎIOASĂ ROMÂNEASCĂ SEC, vin de mare calitate.
Pentru că, Oliver deşi respectă tradiţia in adevăratul sens al cuvîntului, o diversifică in avantajul ei.
Pasul patru: DESPRE CONTI.
Sau, să nu crezi pînă nu vezi.
Deviza restaurantului CONTI este "PENTRU CEI CARE SE RESPECTĂ"
Si, aşa este.
Lăsînd la o parte atmosfera relaxată, de mult bun gust, pregătirea şi atenţia personalului, la CONTI am întîlnit acea stare specială de "casă mare" de ştaif şi lux, fără,ostentaţie, in care te simţi bine.
Imi povestise cineva, persoană fără pretenţii financiare deosebite că, atunci cînd vrea să ia masa in oraş, apelează la doua restaurante in Pitesti: "CASA SATTLER" sau "CONTI"
Casa Sattler o cunoşteam deja.
"Conti" m-a convins că are dreptate.
Meniul oferit la degustare a fost unul pe măsura vinurilor prezentate: minirulou cu prosciutto si file de anchoa, paste cu fructe de mare, piept de raţă cu sos de portocale, muşchiuleţ de porc cu nucă şi sos de cimbrişor şi tartă caldă cu mere coapte şi îngheţată de vanilie.
Toate alese cu grijă pentru a pune în valoare calităţile vinului. Dar, toate felurile de mîncare prezentate erau valori prin ele însele. Deci, cine imi recomndase si "CONTI ", nu greşise in apreciere.
Pasul cinci: CONCLUZII
Ce am învăţat eu în acea seară?
Am învăţat ce inseamnă cu adevărat o prezentare de inaltă clasă.
Am învăţat că, sunt oameni care, intr-adevăr, vor să inveţe despre ce inseamnă cu adevărat vinul.
Că, în ciuda părerilor generale despre românii refractari la nou şi dorinţă de asimilare a unei adevărate culturi a vinului, se mişcă totuşi ceva şi aici.
(Apropo de meniul servit şi atmosfera creată. Nu ştiu dacă Raluca şi Oliver au reuşit să se bucure şi ei de minunatele preparate. Au stat mai tot timpul la dispoziţia celor care cereau amănunte despre vinul lor, despre vin in general, plecînd de la vie şi terminînd cu...dopurile. S-a văzut clar că cei prezenţi erau sincer interesaţi. Şi cunoscătorii şi ăi mai puţin... Vina pentru interesul trezit celor prezenti aparţine Ralucăi şi lui Oliver.)
S-a văzut că:
Avem unde.
Avem unde.
Avem cu ce.
Avem cu cine.
Avem de ce .
Mai trebuie să şi vrem.
Şi , se pare că incepem să vrem !
