BINE-AI VENIT 2011 !!!

BINE-AI VENIT 2011 ! BINE-AI VENIT AN NOU !
Te-am asteptat cu bucurie, te-am asteptat ca pe un prieten drag, te-am asteptat ca pe un oaspete de seama !
Mi-am pregatit casa si , in spiritul romanului, te-am asteptat cu masa plina si vin bun.
Nu stiu de ce, mai toti, te considera un prunc nestiutor si plapand! Pe un copil de cateva ore, nu-l astepti cu sarmale , friptura , carnati, prajituri, tort si sampanie! Si, nu totdeauna, venirea unui copil in familie  inseamna si bradul impodobit si luminat feeric!
Pe un copil, nu-l astepti sa-i ceri, il astepti sa-i dai!
Asa ca, AN NOU , eu cred ca nu esti asteptat ca un copil!
Nu!
Asa astepti  un om drag, un prieten care-ti vine in casa de la drum troienit!
Inca nu stiu nimic despre tine, dar sper ca, timp de patru anotimpuri sa devenim prieteni si, cand vei pleca,(caci vei pleca si tu), sa te regret si sa-mi amintesc cu drag de tine!
Vreau ca zilele pe care le vom petrece impreuna sa fie pline de bucurie. Stiu ca nu ai sa-mi poti da bucurii in fiecare zi. Dar nici eu nu-ti cer asa ceva!
Iti cer numai SANATATE pentru mine si ai mei.
Iti cer SANATATE pentru prietenii mei.
Si nu numai pentru ei!
Iti cer SANATATE pentru toti cei care te-au intampinat de pe un pat de spital !
Iti cer putina INGADUINTA fata de cei carora timpul nu le mai ajunge foarte mult ! Fa tu in asa fel incat, atunci cand vei pleca, sa fie toti impreuna, asa cum i-ai gasit! 
Iti cer putina BLANDETE pentru cei care acum nu au putut sa te intampine cu masa plina ! Fa tu in asa fel ca, atunci cand vei pleca, sa-i lasi si pe ei cu masa plina!
Iti cer putina VESELIE pentru cei pe care i-ai gasit suparati ! Sa fie veseli in zilele petrecute cu tine!
Iti cer putina INCREDERE pentru cei care acum nu mai cred in nimic ! Da-le tu SPERANTA ca totul se poate indrepta si ca viata asta, asa cum e ea, merita traita !
Pentru ceilalti, te rog sa faci tu cumva, sa aiba LINISTE.
Da-le putere de munca, sa poata munci mai departe, sa se poata bucura de munca lor, de ce au facut pana acum, de copii, de prieteni.
Iti cer prea mult AN NOU ?
Se poate, dar de asta te-am asteptat toti cu bucurie !
Se spune ca, daca vrei sa-ti mearga bine tot anul, prima data trebuie sa-ti intre in casa un barbat.
AN NOU, fii tu BARBATUL care intra primul in fiecare casa!
BINE-AI VENIT 2011 !
LA MULTI ANI TUTUROR !

LA POVESTI CU UN BARISTA

Iar m-am lasat convinsa de Catalin ! Si, iar am intrat intr-un local  la care , desi este in orasul meu, nu i-am calcat pragul decat de vreo doua ori si atunci in mare graba ! Si, iar am avut surpriza de a invata lucruri la care nici nu visam. Despre cafea, de data asta !

Am constat ca, in ciuda pretentiilor mele, beau orice dar nu CAFEA!

Am aflat asta stand la o discutie amicala si povesti despre cafea cu un "barista" .  Asa am aflat ce nu am stiut zeci de ani. Si ca mine, presupun ca sunt destui!

 Ma si gandeam: ce-mi poate spune cineva , ceva nou despre cafea! Beau cafea de zeci de ani! E licoarea care trezeste planeta. O beau si eu si milioane de oameni! Dar, "barista" Dan Dutca, patronul localului "KAFFA" din Campulung, mi-a schimbat complet perceptia despre ea. Dupa cate am aflat, mi-e jena sa ma mai "dau" , nu mare, nici macar cunoscatoare a cafelei. La prima vedere, Dan  pare destul de reticent, destul de putin comunicativ. Dar cand incepe sa vorbeasca despre cafea, iti da impresia ca ai in fata alt om!  Vorbeste cu dragoste si caldura si  trebuie sa fii ori surd, ori total rupt de realitate ca omul asta sa nu te convinga de frumusetea si poezia cafelei. Si sa nu-ti schimbi radical pozitia fata de "cafeaua de dimineata". Personal, m-am gandit ca ,asa cum  apreciez exclusiv vinul bun si mancarea  buna, de ce nu as face acelasi lucru si cu cafeaua? Inca o modalitate de a ma bucura de frumos! De a  face dintr-o banala ceasca de cafea, o dimineata frumoasa!

Dar, sa va spun si Dvs. cel putin o parte din ce am aflat eu. Poate nu voi fi la fel de convingatoare ca Dan. Dar, e bine sa luati aminte!

Suntem obisnuiti sa consideram cafeaua buna,  cafeaua "tare". Drept care, punem apa in ibric, cafea- cat sa stea lingurita in picioare, turnam si niscai zahar, sorbim, ne strambam dupa prima inghititura si, restul... merge. Cu ochii carpiti de somn, holbandu-ne  la "stirile" de dimineata, nici macar nu realizam ce bem. Ce-i mai grav, e ca nu realizam ca , de fapt, ne otravim! Cum? Asa bine! Dupa cum mi-a explicat Dan, prin fierbere, cafeaua se descompune in foarte multe elemente ( pana acum, in jur de o  mie cunoscute) multe dintre ele nocive organismului. Nu mai discutam de aroma si componentele benefecice ale cafelei. Am fiert-o? Putem uita de ele!

Atunci ce facem? Din ce in ce mai multi consumatori  prefera "espresso". Daca te duci la o cofetarie sau la automatul de la "non-stop" ceri un espresso lung sau scurt ! De regula lung ! De fapt e ca si cum ai comanda o ciorba!

O cafea buna este un espresso scurt!

Un espresso scurt este de fapt, chintesenta cafelei !

Prin oparirea unei cantitati de cafea cu apa la o anumita temperatura si presiune se reuseste "extragerea" din acea cafea a tot ce are ea mai bun: aroma si toate acele substante care o recomanda ca o licoare benefica organismului. Un espresso "ca la carte"  se face in 2-3 secunde(coada de soricel) si se bea cam in 3 minute ! Cand comandam espresso lung nu facem altceva decat sa consumam aceeasi cantitate de cafea dar, cu mai multa apa. Se mareste  timpul pe care apa fierbinte il parcurge prin instalatie. Cafeaua poate capata un iz de garnituri de plastic. 

Si , daca vreau totusi un espresso lung? Simplu: e suficient sa am langa mine o cana cu apa fierbinte si sa torn peste cafeaua "scurta" din ceasca!(varianta americana!) Efectele sunt cu totul altele decat daca, automatul ar face acelasi lucru..
Bun ! Si daca nu avem espresor acasa, ce facem? Nu mai bem cafea buna? Ba da ! Cu conditia sa nu o fierbem. E suficient sa turnam peste cafeaua macinata o ceasca de apa fiebinte. E mult mai buna si mult mai sanatoasa decat fiertura clasica !
Oooo! Nu am cum, intr-un singur articol sa cuprind tot ce stie Dan despre cafea ! Dar este suficient sa-l privesti cum prepara cafeaua, cata atentie da fiecarui detaliu si, pur si simplu, salivezi! Si, sa-l auzi vorbind de tot felul de marci de cafea. De altfel, la "KAFFA" nu se bea cafeaua  "gata macinata" din magazin. Sunt cateva marci la care Dan tine foarte mult pentru calitatea cafelei. Pretul unei minunatii la ceasca si al unei clipe de cunoastere si desfatare? Jenant ! Si, compar cu pretul unei cafele bauta in picioare, la automat, nu cu fitosenii de Dorabanti!
Aceeasi grija pentru detaliu, aceeasi dragoste si pasiune pentru ceai ! Dupa o conversatie "pe tema" juri ca nu vei mai pune-n gura prafurile din pliculetele mult cumparate de la Alimentara! Mai bine, bei apa! Am aflat de exemplu ca, ceaiul adevarat este acela caruia i se pastreaza frunzulitele sau fructele  intregi. Este singura modalitate de a pastra uleiurile volatile specifice plantelor. In momentul in care le maruntesti, le piseszi, le faci praf, discutam de orice dar, nu de uleiuri volatile. Si atunci, noi ce mai bem din pliculetele cumparate de la Alimentara? Nimic! Sau, mai degraba, ce vrem noi sa ne imaginam ca bem!
Ar fi foarte mult de povestit!
Si vorba aia: vorbele, ca vorbele ! Teoria, ca teoria ! Interesanta-i practica!
Si, degeaba basmesc eu aici, daca nu mergeti la fata locului, la "KAFFA".
Personal, consider ca, macar in trecere prin Campulung, la o pauza de cafea, merita sa va relaxati efectiv la o discutie si o cafea, intr-un colt de oras care, chiar imbie la asa ceva!
Fara fals patriotism local, pot spune cu mana pe inima : KAFFA poate reprezenta una din atractiile turistice ale orasului. Si, mi-e sa nu gresesc, dar as zice chiar ale judetului ! Prin amplasare, prin felul in care este aranjat, duce cu gandul mai mult la ceva asemanator dar plasat undeva intr-un canton elvetian.
Nu stiu cat v-a convins povestea mea, nu stiu cat va vor convinge fotografiile !

Mai bine, convingeti-va singuri!

CORNULETE CU BORS

Miroase a iarna! Si miroase bine! A iarna, a Mos Nicolae, a fulgi de zapada strecurati printre cei de ploaie, a dimineti reci, a calorifer incins, a seri aparute devreme, a bucurie, a vanilie, a nuca si vis de copil!
E inca perioada Postului si, in bucatariile traditionaliste, carnea, laptele, ouale, untul, nu sunt prezente decat in starea de lista de cumparaturi pentru Craciun.
Dar, Mos Nicolae, chiar venit in Post, nu poate fi lasat fara "ceva bun", mai ales ca el este cel care deschide lista Sarbatorilor de iarna. Asa ca, hai sa dam pe el "vina" de a ne aventura in lumea prajiturilor. Ca, orice s-ar spune, iarna prajiturile au alt gust si alta aroma.
Iata dar, o reteta de cornulete la care, ingredientul surpriza este borsul.
Eu le faceam cand erau copiii mei mici ( ooo, ce mult e de atunci) le mai fac si acum cu aceeasi bucurie a aromelor de iarna. Pare ciudat dar, aluatul, tocmai din cauza borsului, capata o savoare si o finete deosebite. Il veti prefera multor aluaturi sofisticate.
Deci:
250 gr. faina
150 ml.ulei
100 ml bors
25 gr. drojdie
1/2 ligurita sare
25 gr. zahar
coaja de lamaie
1 plic zahar vanilat
Drojdia se freaca cu zaharul. Dupa ce se lichefiaza, se adauga uleiul, sarea, coaja de lamaie, borsul si, la sfarsit faina. Se framanta 6-7 minute si se lasa la crescut, intr-un loc mai caldut vreo jumatate de ora.
Din acest aluat se face un sul mai gros care se taie in 6-7 bucati. Fiecare bucata se intinde cu facaletul (merdeneaua) . Trebuie sa se obtina 6 foi de dimensiunea unei farfurii plate. La randul lor, aceste 6 "discuri", se taie in triunghiuri care, se umplu cu gem, marmelada, dulceata, rahat,  sau ce aveti la-ndemana si va place. (La o adica, perioada de post trecuta,le puteti umple si cu carne, peste sau amestec de legume)
Revenind la cornuletele noastre.
Dupa ce le-ati umplut cu gem sau dulceata,sau rahat,  le rulati de la baza spre varf, le puneti in tava si le mai lasati sa creasca vreo 15-20 minute. Abia dupa asta, le puneti in cuptor, unde le lasati 20-25 minute. Dupa aproximativ 10-15 minute, verificati-le.
Daca aveti un cuptor naravas ca al meu, care imi ardea prajiturile unde ma asteptam mai putin, intoarceti tava.
Sau urmati sfatul meu:
Eu una, cuptorului  meu, i-am venit de hac: inainte de a baga o tava de prajituri in el, pun mai intai, pe treapta cea mai de jos, o alta tava intoarsa cu fata-n jos. Deasupra, pun tava cu ....ce am in ea! E valabila reteta pentru tot ce se pregateste in cuptor, de la friptura la cozonac.Si uite asa, cuptorul meu coace acum uniform !
Asaaa!
Dupa ce s-au rumenit frumos, scoateti cornuletele din tava, rastunatile pe un platou si,  dupa ce s-au racorit si sunt numai cadute, pudratile cu zahar vanilat.
Este una din retele foarte usor de pregatit, foarte gustoasa, aromata, parfumata, ninsa!
Pofta buna!

ALIRA SI CENTAURUL DOBROGEAN

In primavara acestui an, scriam intr-o noapte ninsa cu zapada mieilor despre un vin. Acum, la Campulung a cazut prima zapada a acestui an si, cu un pahar de vin rosu langa mine, ma bucur de caldura din casa si prima zapada de afara. Si tot despre un vin vreau sa va vorbesc. In ultima iarna a anului, va povesteam despre Cabernet by ENIRA. Acum vreau sa va spun cate ceva despre un vin romanesc, de fapt sora ramanca a ENIREI : ALIRA.

Anul trecut, in vara, faceam cunostinta cu Alimanul dobrogean. Nu auzisem de el, nu-mi spunea nimic numele sau pozitionarea geografica. Atat stiam, ca acolo era via de unde se vor culege strugurii pentru varianta romaneasca a ENIREI. Nici nu stiam cum se va numi! 

La prima vizita acolo, am avut norocul (ca noroc am, ce-i drept) sa fim insotiti de directorul Muzeului de Istorie din Constanta. Eu una, nu mi-am imaginat niciodata ca locurile saracute si sterpe, prin care treceam prima data, pot fi atat de pline de istorie. Si ce istorie ! Atunci am auzit prima data povesti despre acea creatura pagan-fantastica numita centaur! Centaurul care  fura fecioare!

In toamna anului trecut, la Aliman se strangea prima recolta a viei  dar atunci, fecioarele dobrogene erau cela care zdrobeau centaurul  din boabele violet-negre sub talpile trandafirii, transformandu-l in must dulce si ascultator. Si, ca razbunarea sa fie totala, au facut acelasi lucru si anul asta! Si o vor face pana cand povestea "centaurului" de la Aliman va incepe cu "a fost odata".

 Acum e iarna, ninge si paharul cu ALIRA din fata mea, ma indeamna la povesti. Nu am fost niciodata adepta descrierii stiintifice a vinului. Nu as putea si nici nu as avea dreptul asta! Nu sunt specialista ! Dar, este pentru prima data cand un Merlot reuseste sa-mi trezeasca atatea senzatii gustative. Pot spune ca, pentru mine cel putin, este prima data cand simt concret intr-un vin, gustul de visina foarte coapta, acel dulce amarui pe care nu-l simti decat la visina dogorita de soare si gata sa cada din pom. Si, mai e pe undeva prin gura si o aroma de lemn tanar, de frunza verde si grasa, de mura coapta bine si.... parca mai e ceva ....

Ciocolata? Daaa ! 

Vrand, nervrand, vinul aluneca spre gat si.....s-a dus! Incerc sa retin aromele de vara torida ale fructelor dar, acum, cerul gurii e acoperit de aroma de ...vanilie. Dar, parca mai e ceva! Daaa! O foarte  usoara aroma de ...Cognac! E fantastic cat de multe arome si amintiri gustative iti pot trezi o "gura de vin". Daca as fi o specialista, acum ar trebui sa spun ca acest vin are un post gust lung. Dar eu nu sunt specialista si spun numai ca, dupa ce l-ai inghitit, vinul asta continua sa-ti ramana mult timp in memoria gustului. Armate de centauri aromati galopeaza prin simturi, alearga libere prin gura, spre gat si nas.

Nu e de mirare ca la ultima editie a Targului de vinuri "GoodWine", din aceasta toamna, tanara ALIRA s-a bucurat de succes!

Desi este un vin de "fiecare zi", un vin pe care sa-l bei la masa, sau, efectiv cand ti-e sete sau dor de ceva bun si usor, eu as spune, totusi , ca ALIRA se inscrie in acea gama a vinurilor care cer atentie ! Care se vor desmierdate! Care se vor tratate cu gingasie ! Vinul asta, din vie tanara, este ca povestea fecioarelor dobrogene si a centaurilor.

Trebuie sa ai dorinta sa-l descoperi !

 Trebuie sa-l bei ca sa-i descoperi adevarul !

O CIORBA DE IARNA ADEVARATA

Desi, poate pare ciudat, am fost sigur, printre putinele persoane care s-au bucurat sincer ca vremea se raceste si iarna ne bate la usa! Si as vrea sa fie o iarna adevarata, cu zapada cat casa ! Stiu ca-mi voi atrage comentarii care de care mai....."dulci" !!!
Dar, asta e!
Totdeauna mi-a placut iarna, indiferent cat de grea a fost! Cu cat mai "grea" cu atat mai bine si mai frumos! Pentru mine cel putin ! Se pare ca, asa cum spun multi, "copilul" din mine nu vrea sa se maturizeze......(si, bine face!)

Printre alte bucurii, matura fiind, consider ca iarna este singurul anotimp care ne apropie mai mult de casa, de Acasa, de camin si foc, de oale, de migaleala bucatareasca , de dans si gesturi printre arome familiare si amintiri din copilarie.

Si, uite asa , mi-am amintit de una din ciorbele mele preferate, ciorba mai putin cunoscuta, cel putin in partea de sud a tarii : ciorba de varza acra. Cel putin, cand am venit in oraselul de munte in care locuiesc acum , nici una din cunostintele mele nu auzise de asa ceva! Ciorba de varza acra? A, nu, poate de varza dulce cu lapte !

Mai nou am cautat pe internet unde, am vazut tot felul de retete dar, nici una nu era reteta bunicii mele, devenita intre timp, reteta mea ! Este o reteta pe care bunica mea o invatase de la ....bunicu', venit acum mai bine de 100 de ani, de prin partile Basarabiei.

Reteta este usor de adaptat si pentru zilele de post cat si pentru restul perioadei de iarna .

Am vorbit destul, acum sa trecem la prepararea ciorbei !!!

Se ia un ciolan afumat de porc si se pune in oala cu apa rece de pe aragaz. Se lasa sa fiarba. Si sa fiarba! Si, sa fiarba, pana va plictisiti si, carnea de pe el e fiarta cam pe jumatate. Dupa ce ciolanul a fiert, il puteti da la o parte, sau, mai bine, puneti-l pe alt ochi al aragazului sa fiarba in continuare la foc mic.

Aduceti o varza acra, numai buna de aromata, din butoiul care asteapta cam de asta toamna, si tocati-o cat mai subtirel cu putinta. Intre timp, puteti lalai un cantecel pe care il stiti de multa vreme si, de care va mirati ca v-ati adus aminte acum !

Varza , odata taiata fideluta, o puneti intr-o oala in care ati pus apa, asa, cat s-o acopere cam de-o palma.  Acum, lasati si varza sa fiarba bine. Dar sa fiarba, nu sa se joace ! Cand varza a fiert indestul si apa a scazut, completati cu zeama de la ciolanul fiert si, dupa ce ati taiat carnea de pe el in bucati, aruncati-le si pre ele, bucatile, in oala cu varza. Puneti o foaie de dafin, cateva (mai multe) boabe de piper si, lasati sa fiarba in continuare. Daca scade prea mult, completati cu zeama de la ciolan sau, dupa gust, cu zeama de varza.

Buuun!

Cand este aproape gata si, auziti comentarii pe casa scarii "cine o fi gatit varza?" inseamna ca sunteti aproape de final. Ei, de abia acum, tocati o ceapa, prajiti-o in putin ulei de floarea soarelui si cand devine sticloasa puneti deasupra o lingura de boia de ardei rosie si musai iute.Daca nu va place boiaua iute, puteti folosi boia dulce,dar neaparat boia sa fie! Nu bulion, nu rosii tocate!

 La fel de bine,  puteti cali ceapa si boiaua in untura de porc. Se pare ca untura de porc este iar in "trend", ca sa nu zic altceva!

Amestecati putin si turnati peste ciorba care clocoteste. Mai lasati-o sa clocoteasca vreo 5 minute si stingeti focul. Ca orice ciorba care se respecta, nu se serveste imediat. Puneti deasupra un capac, peste capac un servet de bucatarie pe care, eventul, il legati sub buza oalei, si dati la rece pe balcon, Si lasati-o in gerul iernii asa, cat sa-l simta.(vreo 20-30 de minute). Pe urma puteti servi ! Dupa gusturi si toleranta digestiva, se poate servi si cu smantana!

Vorbeam de o varianta de post. Se pregateste la fel, numai ca, in loc de ciolan de porc se pun cartofi taiati cuburi, care se fierb separat, stiut fiind ca fierti in zeama de varza, cartofii se intaresc.Altfel, procedura e aceeasi!

Va doresc pofta buna!

Desi nu a inceput sa ninga, eu ma duc in bucatarie, sa fac ciorba de varza!