sâmbătă, 3 iulie 2010

ENIRA, DRAGOSTEA MEA !


Au fost trei zile ! Atat! Trei zile! E mult? E putin? Depinde cum le traiesti, cum le percepi!
Au fost trei zile in care "ENIRA", vinul despre care am mai scris, a fost iar oaspete la Campulung.
Bucuria a fost deplina. Cu vinul a venit si "echipa" de la Bucuresti: Ghenadie, Mircea, Mirela si Alina. Chiar facand parte din echipa respectiva, tot am impresia ca ii vad prea putin. Prea rar.
Deci, ENIRA la Campulung!
Si unde se putea intalni ENIRA cu prietenii musceleni, decat la "CASA CRISTINA"?
Bogdan, in asteptarea oaspetilor, s-a intrecut pe sine si a asteptat-o cu tot felul de surprize, de la "culcusul" rece din gheata si cirese, pana la muschiletul cu sos din fructe de padure. Recunosc: nu am mancat niciodata asa ceva! Ceva ce, ca gust, nu se poate compara cu nimic! De fapt, ca sa o spunem pe-a dreapta, nu prea erau fructe de padure: erau cam din curtea parintilor lui. Dar asta e din alt film!
La Campulung, ENIRA nu este, nici pe departe, o necunoscuta! Deloc! Este bine cunoscuta si apreciata ca atare!
Acum, a venit cu ceva nou, chiar pentru noi cei de aici: "ENIRA ROSE 2008", un cupaj de 50% Merlot si 50% Shiraz.
Zice specialistul: "Culoare, roz somon. Nasul proaspat, aroma de fructe rosi si trandafiri, atacul puternic de cirese si capsuni".
Zic eu: O culoare fantastica, un roz transparent, o culoare de la care nu-ti poti lua ochii! O culoare care te fascineaza. Nu o poti reda! Roz somon? Asa o fi! Bogdan ne-a servit somon, roz intr-adevar, dar nu avea culoarea vinului. O culoare pe care nu o poti surprinde in fotografii!
Nasul? In functie de varsta! Ai mai tineri, aveau, normal, nasul mai proaspat! Noi astia mai batraiori.........(De aia nu sunt eu de acord cu exprimarile "specialiste"!!!)
E vorba de mirosul vinului ! Un miros de nou, de primavara, de proaspat, de curat, de tinerete, de trandafiri de abia imbobociti! Nu mirosul greu al trandafirilor de vara sau toamna.
Gustul? O minune de amestec floral si fructe! Aici o brodi si specialistul: predomina gustul de capsuni, altoit pe mirosul de trandafiri!
Ce sa va spun? Nu va mai spun nimc! Oricum, stocul este epuizat si v-am facut sange rau degeaba!
Si a venit si randul favoritului meu: CABERNET BY ENIRA ! Ce sa va mai spun? Cand am scris prima data despre Cabernetul de la ENIRA, acum cateva luni, mi-am aprins paie-n cap cu "specialistii* Dar parerea nu mi-am schimbat-o! Articolul se numeste "Noaptea tarziu, despre ENIRA si flavonoide" si-l gasiti tot pe ast' blog!
Dar surprizele nu se terminara aici: a venit si "ENIRA 2007", continuarea "ENIREI 2006", cupajul acela de vis, din Merlot 70%, Shyrah 14%, Cabernet Sauvignon 10% si Petit Verdot 6%. Vinul despre care specialistul spune: "cotat cu 84 puncte Parker".
Eu spun: "vinul care semneaza contractele".
Si vinul asta, combinat cu muschiuletul pregatit de Bogdan cu fructe "din curte". Am mai avut parte de inca o surpriza: la tortul de ciocolata de la desert, ne-a fost servit un vin, fara prezentare. Ba mai mult, sticla era cu grija infasurata intr-u servet! Am gustat tortul, buuun! Am gustat vinul...Ooo! Ce minune era asta? Sa fie BV? Sa fie Shiraz? Aromat, parfumat, catifelat! O "gura" de tort, una de vin!Ce era totusi, domnule? Ca prea era bun! Dupa ce presupunerile si comentariile au mai incetat, Mircea dezvaluie secretul din spatele servetului: era dragul meu CABERNET BY ENIRA!!! Capatase foarte mult in gust si arome, pentru ca statuse mai mult timp deschis si avusese timp sa se "dumireasca". El, ca noi tot uimiti eram!
Si asa s-a incheiat prima seara!!!
......................................
Si daca tot ii vedem rar pe cei de la capitala, nu se punea problema sa plece imediat.
Asa ca a doua zi, cu Jeep-uri si bagaje, ne-am carabanit la o pastravarie langa Campulung!
Eiii, pai daca vrei sa vezi intr-adevar ce este si ce poate "ENIRA", lasi dracu', Doamne iarta-ma, sfaturile specialistului si bei vinul asta afara, la aer, acompaniat de prieteni,veselie, muzica, pastrav la gratar, pastrav afumat in cetina de brad, alaturi de mici si carnati, salata din rosii si castraveti romanesti si branza de la stana!
O fi ENIRA vinul care semneaza contractele in birouri simandicoase!
Dar, sa-l vedeti ce poate la "iarba verde"! 'Geaba e vin bulgaresc! Parca-i facut cu adresa pentru romani! Cu specificatia: pentru cei care stiu sa-l pretuiasca si sa-l respecte! Daca nu-l respecti, cele 14,7 gr. pe care initial nu le simti, s-ar putea sa te cam lase fara uzul curent al ratiunii.
Parca si vremea a tinut cu noi. De unde, plecasem din Campulung pe ploaie, odata ajunsi in poiana, a rasarit soarele. Se pare ca Mircea si ochii lui albastri, au contribuit destul! L-am tinut mai mult cu ochii pe sus!
Nici nu am stiut cand s-a-noptat!
Si daca tot ne laudam cu Jeep-uri, a treia zi am plecat sa ne jucam putin de-a off-road-ul! Nu mult! Atat cat sa le aratam si bucurestenilor ce minuni de peisaj avem pe aici! Noi, astia de aici, eram familiarizati cu zona! Musafirii nostri parcurgeau pentru prima data traseul.
Singurul regret pe care il am acum; nu am toate fotografiile din aceste trei zile. Cateva totusi, le gasiti "mai la vale" pe pagina.
Dar, promit, cum primesc si restul, imediat "le sui" pe blog.
Oricum, s-a demonstrat pentru a "N" oara ca, daca vrei intr-adevar sa-ti oferi putina bucurie, nu e nevoie chiar de foarte mult. Totul e sa vrei sa te bucuri! Si sa pui pe primul loc CALITATEA! Calitatea a ceea ce mananci si bei si, mai ales, a oamenilor de care te inconjori. Si asta nu ruineaza pe nimeni!
Au fost trei zile. Atat. Trei zile. E mult? E putin? Depinde cum le traiesti, cum le percepi!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu