Picioici, barabule, cartofi. Albi, rosi, pamantii. Prajiti, copti, fierti, cartofii nu lipsesc din cosul pietii.
Vorbind despre cartofi, lui Arghezi de exemplu ii placea" ....haina saraca si neutra a vulgarei tubercule, incheiata strans cu trei-patru bumbi, ca o sutana de siac, pana la inghititoare.Grasi pe dedesubt, cu cate doua burti si tot atatea gusi la barbie si ceafa, cartoful modest si sufletesc, traieste concentrat in sine si respinge fanfaronada iconografica imprumutata de la cocosi, tonurile flambate, publicitatea vanitoasa, ca un sobol ascuns de lumina si dispretuitor de opinia buna sau rea.Cartoful e simpatic pentru scepticismul cat si pentru misoginia de anahoret..."
Dar pana sa devina un personaj literar si mai ales gastronomic, modestul cartof a avut de infruntat ceva piedici.
Adus din America in Franta in timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea, cartoful a fost banuit de raspandirea ...leprei.A fost nevoie de ceva timp si staruinta chiar din partea regelui,ca francezii, "minti deschise", sa-l accepte ca hrana.
Daca nu ar fi fost foamete periodica-aproape la 10 ani-"periculoasa leguma" nu s-ar fi putut raspandi in Europa.
In Italia cartofii se dadeau numai la porci, in Germania numai la detinuti si asta numai din cand in cand. Chiar la jumatatea secolului al XIX-lea unii savanti europeni erau convinsi ca tuberculoza este raspandita atat de frecvent de ...tuberculul de cartof.
Dar Jonathan Swift ii compara pe cei care se laudau cu stramosii lor, cu cartofii: "ce-i mai bun, se afla in pamant"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu