Copil fiind, e foarte mult de atunci, auzeam termenul de "zahana". Intamplarea sau soarta au facut sa nu am de a face (destul de rar atunci) decat cu restaurante bune sau foarte bune. Asa ca, pentru mine, termenul de "zahana" nu reprezenta decat un amarastean de local "in gura pietii", accesibil numai oamenilor ...fara posibilitati financiare sau pietarilor care se multumesc cu orice fel de mancare, multa sa fie si ieftina, indiferent de calitate si fara nici un fel de pretentii. De nici un fel !
Mai tarziu, acum niste zeci de ani, cand m-am mutat intr-un orasel de munte, impresia mea s-a concretizat. Zahanaua de aici era cam singurul "restaurant" din oras si era exact cum o vazuse imaginatia mea! Asa cum am intrat, asa am iesit si am ocolit de atunci locatia. Intre timp a disparut, slava Domnului!
Ca atare, cand Catalin, "ghidul meu" in materie de localuri pitestene, m-a invitat la Zahana, am cam oftat interior dar, am zis "hai, o fi stiind el ce zice".
Si s-a dovedit pentru a "N" oara ca intr-adevar stie ce vorbeste.
Pentru ca "Zahanaua lui Max" depaseste mult termenul clasic. Nici nu stii de ce ii zice "zahana". Poate pentru ca , acum cativa zeci de ani, aici chiar era o zahana clasica. Ce este acum, am sa las , ca de obicei, fotografiile sa vorbeasca. Sa va convinga ele.
Eu am sa va spun numai ca actualul patron este nepotul lui Dobrin. Ca tabloul MARELUI DOBRIN este pus la loc de cinste si , ceea ce mie mi-a placut in mod deosebit a fost faptul ca acesta nu este indoliat. Este un tablou cu DOBRIN, nu cu un om ...care nu mai este printre noi! Este DOBRIN cel care se bucura de viata prin toti porii!
Ce sa va mai spun?
Ca atmosfera este "de acasa"?
Ca mancarea este "de acasa" (nu ca ai veni cu leguma-n traista!).
Ca se mananca dupa retete traditionale, fara sofisticarii inutile? Una din specialitatile casei este "carne la garnita". Am spus una din specialitati ! Dar numai denumirea de "carne la garnita" iti sugereaza amintirea porcului taiat in batatura si preparat dupa reteta lu mama-mare ! Parjoalele sunt parjoale, nu amestecatura de zgarciuri si usoare urme de carne ! Si tot asa, cat tine lista !
In materie de bauturi, am ramas uimita! Nu la zahana m-as fi asteptat sa gasesc bauturi de calitate ! Fara compromisuri ieftine, "sa scoatem repede cheltuiala". Nu ! Respect pentru client, respect pentru ce se face acolo! Adica, la o mancare gospodareste gatita, nu ti se da un vin din "mot de basca".
In acelasi timp, sau in timp, clientela a invatat sa raspunda cu respect, respectului cu care este tratata. In Zahanaua lu Max, nu se intra in budigai, slapi sau trening ! Daca, din spirit de fronda o faci, intri dar, cum ai intrat, asa ai si iesit ! Nu te da nimeni afara! Te dai singur si, a doua oara, ori respecti regulile casei, ori te duci la birtul din colt!
La fel, un lucru pe care nu l-am remarcat pozitiv nici la restaurante "de capitala": muzica, fondul sonor ! Muzica de excelenta calitate, la un nivel acustic absolut normal, cat sa poti vorbi cu vecinul de masa civilizat . (Apropo de acest aspect: cand se vor hotari si patronii de restaurante din Campulung, marea majoritate, sa renunte la fondul muzical agresiv si prin calitate si prin volum? De ce trebuie sa zbier la masa si de ce trebuie sa inghit cu noduri din cauza "dizeuzului" sau "dizeusei" care "le zice" din rarunchi, de ii aud din gara?)
Trebuie neaparat sa va povestesc , pana ajungeti Dvs. acolo, despre solicitudinea personalului. O chestie care ii deosebeste de multi altii . Se remarca profesionalismul, dar un profesionalism familiar,daca pot spune asa. Esti intampinat cu zambet, chiar de la intrarea in local. Dar nu"ranjetul" alb profesional ! Un zambet cinstit al celui care, chiar se bucura sincer de prezenta ta acolo! Ajutorul pe care ti-l dau in alegerea meniului, recomandarea bauturilor care insotesc platourile, totul se face cu profesionalism si bunavointa sincera! De altfel, faptul ca personalul de aici are o vechime de minim 8 ani, spune foarte multe ! Nu fluctuatii de persoane in cautarea unui loc de munca pasager ! Ce se face aici se face cu seriozitate!
Da, la Zahana ! Nu la nu stiu ce restaurant de fizte de pe Dorobanti, unde nu-ti zambesc tie (daca iti zambesc) ci portofelului.
Am fost la Zahanaua lui Max, intr-o seara de toamna. Rece afara, cald inauntru. O casa in care intri seara obosit si ai impresia ca exact TU erai cel asteptat. Acolo gasesti zumzetul familiar al celor deja stransi in jurul mesei care discuta linistit si-si impartasesc ziua trecuta. Copiii se incurca si ei printre adulti, se aude o muzica discreta, miroase bine a "ceva bun", si nu te gandesti prima data la buzunar. Ca acasa!
Dar ce mai veste , poveste !
Fotografiile va stau la dispozitie si daca veti trece prin Pitesti si nu veti opri si la Zahanaua lui Max, e problema Dvs. Nu o sa aflati niciodata ce ati ratat! P.S. Felicitari si multumiri celui sau celei care a preparat papanasii cu dulceata si smantana! Exceptionali!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu