joi, 17 februarie 2011

NE VEDEM LA BELVEDERE, MONŞER !

Pentru că, mă-nţelegi, monşer, nu făcea să mergem în altă parte! La Belvedere, monşer, la Belvedere! Ce dacă suntem in secolul XXI şi, Caragiale nu mai este chiar printre noi? (fizic numai, că altfel suntem in plină epocă) ! Aşa că, ne aruncăm in birjele secolului şi purcedem cu arme şi bagaje la Belvedere, la Conu Mişu! Că, unde altundeva putea poposi vinul cu amintiri de sfîrşit de secol XIX, decît intr-un loc amintind el, cel putin prin nume, de vremurile de demult apuse? De vremurile in care românii mai ştiau să se bucure şi să preţuiasca clipa ferice şi repede trecătoare. 
Aşa dară, iată-ne împreună ! Noi şi MONŞER!
MONŞER , nu de la Paris, ci de la ODOBEŞTI ! Şi nu la întîlnire cu Miticii si Năicii lui Conu Iancu Caragiale, ci cu oamenii locului care, ştiu a preţui un vin bun, o întîlnire frumoasă! Pentru că, mă-nţelegi monşer, una e a prezenta si degusta un vin, a-i face cunoştinţă cu oamenii şi alta e a bea fără să ştii ce ! 
Şi uite-aşa, la BELVEDERE  şi-au făcut intrarea in Muscel cele cinci vinuri "MONŞER" de la  SENATOR WINE:  BĂBEASCĂ GRI, ZGHIHARĂ,  FETEASCA NEAGRĂ, BĂBEASCĂ NEAGRĂ şi CADARCĂ, SOIURI PURE ROMÂNEŞTI PENTRU BOIERI ŞI OBRAZE SUBŢIRI !
Numai soiuri pure, românesti. Că, mă-nţelegi, monşer, acum, toată lumea işi arată ce are mai bun pe-acasă, chiar şi ăi de peste mări şi ţări, de au numai unu-două soiuri mai de Doamne-ajută! Dară-mi-te, noi ăştia care chiar avem ce arăta!? Ne aşezarăm gospodăreşte şi incepurăm cu BĂBEASCA GRI . Ăi mai tinerei, nu prea auziseră de ea. Dar cei cu ştate de viaţă mai vechi işi aminteau bine vinul verde auriu al meselor de fiecare zi, vinul uşor şi sprinţar al zilelor de vară. Acum, rodul viei anului 2008 de pe dealurile luminate de soare ale Huşiului , poposi in sticle, arătîndu-le celor tineri că românii  nu au renuntat la traditia  vinului  făcut  din struguri !
Tot de pe acolo vine şi  ZGHIHARA, un vin bine cunoscut in perioada interbelică. Tot un soi pur românesc. Atît de vechi şi pur  că insuşi numele se pierde in negura vremurilor. Atît de veche e denumirea asta că nici DEX-ul nu o mai poate traduce! Atît de vechi că, numai unul din cei prezenti la întîlnire işi amintea de el din poveştile bunicilor şi, respectivul făcea parte din mult mai vechea gardă! Numele vechi, vinul nou ! Un vin vioi, un vin vesel, ceva mai tărişor decat Băbeasca, (13,5% alcool) dar, mai prietenos. Aromele de fructe dulci- amărui te fac să treci uşor peste tăria lui şi, dacă nu urmmăreşti eticheta, chiar te-nşeală ! Cum te-nşeală si FETEASCA NEAGRĂ cu aromele extraordinare ! Ce nectar!? Zeii Olimpului  nu ştiu ce au ratat ! Mai bine, că ni l-au lăsat nouă! Dar, dacă zeii Olimpului ne-au ratat, nu ne ratează contemporanii. Vinul este deja importat de Japonia, Canada şi Marea Britanie. Aia e! Soarta! 
Vinul ăsta are miros de flori de primăvară ! Nu de una anume. De toate! Nu mirosul plăcut dar agresiv al florilor de vară ci, acel miros subtil, al florilor numa ieri ieşite de sub zăpadă . Dar gustul? Ei bine, gustul este o surpriză totală  ! Treci de la mirosul suav dar îmbătător la...dulceaţă de vişine, de cireşe amare , amestecate cumva! Mie personal, impresia asta mi-a lasat-o!
 Şi de la gusturi şi mirosuri florale şi fructoase, am trecut brusc la mirosul reavăn al ierbii. La mirosul şi gustul aspru al frunzelor de spanac si ştevie ! Se poate aşa ceva? Ei bine, da!  Şi, BĂBEASCA NEAGRĂ este un exemplu clar ! Un vin aspru căruia lipsa aromelor dulci fructuoase ii dau o tarie si o notă aparte de originalitate. Dacă te iei numai după culoarea roşie transparentă, te poţi păcăli uşor. Dar, după ce îl miroşi şi guşti, îţi dai seama de puterea lui. Un vin bărbătesc fără sinuozităţi feminine.
Ce mi s-a parut mie fascinant la vinurile astea? Îşi schimbă gustul si mirosul cît stau în pahar. Dacă, le guşti la intervale de cîteva minute ai surpriza să descoperi alte arome si olfactive şi gustative. Ai surprize senzoriale dintre cele mai plăcute şi neaşteptate. 
Probabil de asta vinul "se vorbeşte", nu se dă duşcă peste cap. Rolul lui nu este să te ameţească sau incălzească repede ci, să indemne la descleştarea limbii şi a sufletului! (Zic eu şi, ca totdeauna, nu spun că părerea mea e cea mai bună!)
Am ajuns şi la CADARCĂ! Altă denumire pe care DEX-ul nu o poate traduce! Se spune că ăsta este cel mai pur soi românesc, cel mai robust, cel mai cel mai aspru, cel mai puternic. Şi gustul şi mirosul licorii din pahare fac inutile orice alte comentarii .
Ca seara să ne fie plină, ni s-a prezentat şi gama VARIUS:
SAUVIGNON BLANC pe care deja îl degustasem (şi părerea mi-am spus-o), elegantul MERLOT si pretenţiosul CABERNET SAUVIGNON . Comentariile sunt de prisos. Numele deja le recomandă !
Ca să rămîn în nota serii, am să-l citez pe Nea Iancu Caragiale care spunea: "Duşmanul binelui e mai binele"! Asta au cugetat şi cei de la SENATOR WINE care, probabil s-au gîndit că nu e suficient binele prezentat pînă acum şi, au plusat cu gama SENATOR PRIVAT COLLECTION.
Două cupaje de mare clasă. Un cupaj ALB din Sauvignon blanc, Fetească Regală şi Riesling si, un cupaj ROSU din Merlot, Fetească Neagră şi Cabernet. Deja nu mai aveam cuvinte şi, nu mă pot lăuda că e alta situţia, acum, cînd scriu ! Bine că s-au oprit cu prezentarea aici ! Deşi, sincer, începusem să cred că din cutiile aliniate frumos pe lîngă masă, ar mai putea ieşi cine ştie ce minunăţie ca din sacul lui Moş Crăciun !
Dar dacă musafirii de la SENATOR WINE ne uimiseră cu vinurile, era rîndul lui Mihai Vasilescu, gazda noastră de la Pensiunea BELVEDERE să-şi uimească invitaţii .
Oooo! Ce platouri cu brînzeturi de Muscel, cu urdă dulce si caş afumat, alaturi de şunculiţa afumată, tăită subţire de culoarea petalelor de trandafir ,puse alături rotocoalelor de ceapă roşie!  Ce sarmale cu mămăligă ! Dar, ce pastramă ! Şi murăturile, o bunătate! Şi meniul nu a fost comandat special pentru vinuri ! Dar, aşa se potrivesc de bine vinurile astea la meniul tradiţional si, mancarea, la rîndul ei, se "pliază" pe vinuri, de parcă au fost făcute special unele pentru altele ! Şi culmea, chiar aşa e! Vin românesc pentru mîncare românească! 
De aia spuneam:
Mă-nţelegi, monşer, nu  făcea să mergem in alta parte.
La BELVEDERE , MONŞER, la BELVEDERE!























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu