Nu m-as fi apucat de scris articolul asta daca, nu as fi avut doua motive puternice: cateva cuvinte auzite absolut intamplator si o sticla de vin primita de la niste prieteni. Am auzit intr-o zi, una din acele fraze care, de obicei, ne trec pe langa urechi dar care, raman undeva in subconstient iesind la lumina, cand te astepti mai putin. Am auzit pe cineva spunand: "Nu te poti extazia in fata unui pahar cu vin". Poate, nu as fi retinut fraza, asa cum , in mod normal, se uita milioanele de cuvinte care se incruciseaza zilnic pe langa noi, dar care nu prezinta un interes imediat. Dar, asa cum am spus, ziua fusese marcata si de cadoul primit. Ce mai calea-valea? Cu bune cu rele, ziua a trecut. Dupa alergatura diurna, intr-o zi din iarna care nu se mai "da dusa", destul de zgribulita si cu un inceput de guturai (vezi legea "numaiastamimailipsea"), m-am "strans" pe la casa mea! Si, daca, de dimineata pana seara nu se dezmintise superstitia unei zile de marti, am zis ca macar, la lasarea intunericului, sa fac ceva pe placul meu. Asa ca, am stins televizorul si calculatorul si am trecut la bucatareala. M-am apucat de am frecat o oala , nu prea mare, cu un catel de usturoi. Dupa aia, am zdrumicat in aceeasi oala o mana de branza de burduf si una de cas afumat de la noi, de la Muscel si le-am amestecat pe foc pana s-au transformat intr-o pasta cu un miros dumnezeiesc. "De un capritz, de un pamplezir" am turnat si cateva picaturi de Kirsh nemtesc. Dar, numai cateva picaturi. Am reusit un fondue cu baza neaosa si, presupun eu, foarte personala! Cuburile de paine alaturi, asteptau si ele curioase sa guste din gaselnita mea. Bucataria se umpluse deja de un miros de munte si de viata tihnita. Si, atunci, mi-am adus aminte si de sticla de vin.Prefer vinul alb. Si, daca se poate, demisec. Dar, gaselnita mea de branza topita, vroia altceva. Am deschis sticla de Sauvignon Blanc, primita.
Oooo! Alta viata, altfel te vede Europa! Tocmai va povestesc despre un vin din Tirol. Dar nu Tirolul la care va ganditi , cu jind banuiesc Dvs., ci o localitate din judetul Caras-Severin. Vinul, VARIUS - SAUVIGNON BLANC, pentru ca de el este vorba, este cultivat pe aceste meleaguri si imbuteliat in Vrancea. (12,5% alcool).
Ce pot sa va spun eu, ca nespecialista? Pai, pot spune asa! Un vin prietenos. Pe care il poti bea singur, avandu-l prieten numai pe el sau, il poti prezenta, cu mandrie, unor prieteni! Pana sa-ti bagi nasul in pahar sa-i simti aroma, te uimeste culoarea: un galben-auriu, acel galben auriu cu care laudau vinurile bune parintii si bunicii nostri. Dupa ce admiri irizatiile diamantine din pahar, aproape fara sa vrei, il duci la nas. Si, de aici, incepe dansul! Un miros proaspat- puternic de coji de fructe: coaja de grapefruit, coaja de mar si para. Il mai lasi pret de cateva secunde, mai invarti paharul si simti, parca-parca, putin lemn. In ciuda etichetei pe care scrie "Sec" se simte cumva si um miros usor dulce, daca-mi este permis !
Gustul, urmeaza mirosul. Aceleasi arome de grapefruit, mar, para si putin, foarte putin lemn.O fi fost baricat? Nu stiu! Personal am gustat putine vinuri la care gustul sa urmeze mirosul pe aceleasi coordonate ! Aromele de coji de fructe iti umplu, pur si simplu, gura! Il inghiti si gustul iti ramane cat sa-ti fie teama sa mai iei si a doua gura, sa nu dispara! Ciudata senzatie! 'Geaba scrie pe eticheta "Sec"! Nu este acel "Sec" de-ti zgarie limba si cerul gurii! Cu gust si miros de coji de fructe, usor, foarte usor amarui, usor, foarte usor dulceag, vinul asta e o incantare a simturilor olfactiv-gustative. Si nu numai. E un vin care aduce caldura. Care aduce calm.Un vin fara pretentii cosmopolite, un vin pe care ti l-ai dori sa-l stii in casa si pe care il poti adapta foarte usor la mancarurile noastre traditionale. Un vin care merge si la fondue, si la sarmale si la un gratar.Si, pentru ca tot visam cu ochii deschisi, imi imaginam cum trebuie sa fie vinul asta, vara. Cred ca este vinul siestelor, al dupa amiezelor cu vipia zilei deja trecuta. Al serilor sub umbrar, langa un gratar care sfaraie, cu mirosul lui amestecat cu mirosul mirodeniilor ! (iar imi fuge imaginatia!)
Incepusem sa va povestesc de "gaselnita" mea culinara. Ei bine, amestecul de branza neaos romaneasca (proclamata pretentios, fondue) si VARIUS mi-au facut o seara frumoasa! O seara in care am uitat de frigul de peste zi, de de raceala ce ma pandeste, de facturile calculate de furnizori pe principii numai de ei stiute (dar niciodata in avantajul nostru),de ziua ce urma sa vina cu problemele inerente.
Nu te poti extazia in fata unui pahar de vin? Ba da, zic eu! Depinde numai cum si cat vrei sa pretuiesti clipa de liniste si bucurie pe care ti-o ofera cei cativa zeci de ml de licoare din el. Alaturi de o mancare buna, simpla, nepretentioasa.
Daca bei sau manaci numai ca sa te afli-n treaba, e posibil sa nu-ti spuna nimic! Sau, probabil, faci parte din acei foooarte putini la numar care, au foooarte multe bucurii si nu mai au nevoie sa apeleze si la simpla clipa de visare! Ca, or fi si de astia !
Presupun!
Si,imi permit sa mai zic: daca nu poti, nu stii sa apreciezi bucuriile simple, nu le apreciezi nici pe cele mari!
Dar, pentru cei mai multi, o clipa de visare, este nepretuita!
Si, ce-i mai important, este ca o putem avea cu eforturi minime!
Nu e regula dar,e bine sa va ganditi la asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu