joi, 9 iunie 2011

A VENIT VARA......

Veni vara! Mai ploioasă, mai capricioasă, mai fiţoasă decît ne-am fi dorit-o, dar a venit. Am simţit că a venit vara, intr-o sîmbătă seara. 
In oraşul meu,la poale de munte, se spune că, aici sunt şase luni de frig, şase luni de iarnă şi vară, intr-o joi după amiază. Acum, se nimeri intr-o sîmbătă, spre seară. 
Sper să nu fie singura.!
Inceputul acestei veri mi-a fost anunţat de un apel telefonic . 
O seară de vineri plicticoasă, cu perspectiva a incă două zile de lălăit printr-un oraş pustiu sub ploaie sau , pur şi simplu pierdut vremea prin casă, au fost schimbate de un simplu apel . Prin Cătălin, personaj bine cunoscut de acum, eram invitată la o degustare .
Locaţia? La Dorin pe pajişte! 
Motivul? Un grup de prieteni de-ai lui Dorin, prezenţi la un campionat de tenis.
Ce vinuri urmau sa fie prezentate? De la Oprisor.
Aaaa, atunci discutăm altfel ! 
Şi, vorba poetului cerul se insenină, soarele apunea altfel, ziua următoare deja incepea să zîmbească incurajator.(Poeţii şi expresiile consacrate !)
A venit vara, pe pajişte la Dorin, cu vinurile din sticlele răcoros-aburite de la Oprişor ! Caloianul verzui auriu - Sauvignon Blanc, Caloianul Roze, despre care nu prea ştiam mare lucru, adică ştiam că există. Atît . 
Cu Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon,  Pinot Noir - La Cetate
Cu Spumantul Carl Rech Riesling Brut şi cu o sabrare - eveniment total necunoscut multora din cei prezenţi şi, ca atare, cu atît mai bine primit.
A venit vara, pe pajişte la Dorin, cu gust de vin tînăr cu gust de fructe, de iarbă inrourată. Cu miros de pădure şi vanilie. Cu gust şi miros de lemn tînăr, de crenguţe de  măr şi cireş zdrobite-n dinţi cu dorul verii.
A venit vara pe pajiştea lui Dorin cu gust amărui de miez de nucă, boabe de strugure şi caş de Muscel. Şi un fel de ...drob, presupun, o tocătură de măruntaie şi ciuperci, ceva extraordinar de bun, "ceva" altoit pur şi simplu pe vin,"ceva" destul de uşor pentru Caloianul alb si roze , dar şi destul de consistent pentru Feteasca Neagră, Cabernet Sauvignon-ul sau Pinot Noir. 
Imi pare rău că nu am avut timp să cer reţeta acelui "ceva". Sper s-o şi obţin!
Mie, vinurile imi erau deja cunoscute, cu excepţia Caloianului Roze. 
Ei bine,Caloianul Roze, E !
Zice producătorul
„un vin proaspat, aromat, vioi, elegant, plăcut. Un companion indispensabil pentru o după-amiază de primăvară”.
Zice cam puţin, după umila-mi părere ! Aş mai adăuga eu că este un vin vesel. Culoare şi gust care îndeamnă la veselie. Sec, 13 gr. 
La data la care îl gustam, nu ştiam că deja îşi confirmase valoarea in aur. În medalii de aur. Asta este părerea specialiştilor despre Caloianul Roze.
A noastră, a consumatorilor de rînd, confirma , din plin, părerea lor.
Şi pentru cei care "nu le prea aveau cu vinul", Caloianul Roze a fost o surpriză mai mult decît plăcută. 
E vinul după amiezelor Medelenilor copilăriei . 
E paharul la care întîrzi seara, singur sau cu cineva, la o şoaptă sinceră. Nu la ţipăt. La o vorbă domoală  să nu tulburi vinului cele ale lui şi nici înserării liniştea. Este vinul care îţi aduce aminte de cei care nu sunt alături să se bucure şi ei de bucuria Caloianului şi a ta.
Aşa cum deja, eu una, m-am obişnuit, cu bucuria vinurilor , au venit si Gabi Cristea  si Cătălin Rizea. Acelaşi tandem producător - distribuitor, prezent mereu la degustările de la Cîmpulung. Este a "N" oară cînd îi văd la prezerntări şi, de fiecare dată remarc acelaşi lucru: emotiile.
Emoţiile unor artişti care trebuie să intre in scenă. Emoţiile artiştilor care, deşi îşi cunosc foarte bine partitura şi calitatea actului prezentat, vor să fie convinşi că auditoriul va întelege şi aprecia mesajul şi se va bucura că a făcut cunoştinţă cu opera.. Emoţii care durează pînă la primele cuvinte despre personajul principal - fiinţa lichidă, vie, din pahar. De acolo, emoţiile dispar şi simţi maestrul-stăpîn pe ce face dar şi interesul celor care ascultă.
Spun asta pentru că am asistat , din păcate, şi la prezentări cu aere de suficienţă, cînd, din înălţimea superiorităţii prezentatorului, nu am înţeles nimic, cînd singurul mesaj transmis era:" Vinul meu e cel mai bun, nu e vina mea dacă nu-l înţelegeti, e vina voastră, a provincialilor profani.Dacă vă place bine, dacă nu, "la revedere"" .
Să depăşim elegant momentul şi să revenim !
Dar, mă gîndesc eu că, decît să vă mai plictisesc cu vorbăria, mai bine vă las să vedeţi cîteva fotografii de la întălnirea cu vara şi vinul de pe pajiştea lui Dorin.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu