In primavara acestui an, scriam intr-o noapte ninsa cu zapada mieilor despre un vin. Acum, la Campulung a cazut prima zapada a acestui an si, cu un pahar de vin rosu langa mine, ma bucur de caldura din casa si prima zapada de afara. Si tot despre un vin vreau sa va vorbesc. In ultima iarna a anului, va povesteam despre Cabernet by ENIRA. Acum vreau sa va spun cate ceva despre un vin romanesc, de fapt sora ramanca a ENIREI : ALIRA. Anul trecut, in vara, faceam cunostinta cu Alimanul dobrogean. Nu auzisem de el, nu-mi spunea nimic numele sau pozitionarea geografica. Atat stiam, ca acolo era via de unde se vor culege strugurii pentru varianta romaneasca a ENIREI. Nici nu stiam cum se va numi!
La prima vizita acolo, am avut norocul (ca noroc am, ce-i drept) sa fim insotiti de directorul Muzeului de Istorie din Constanta. Eu una, nu mi-am imaginat niciodata ca locurile saracute si sterpe, prin care treceam prima data, pot fi atat de pline de istorie. Si ce istorie ! Atunci am auzit prima data povesti despre acea creatura pagan-fantastica numita centaur! Centaurul care fura fecioare!
In toamna anului trecut, la Aliman se strangea prima recolta a viei dar atunci, fecioarele dobrogene erau cela care zdrobeau centaurul din boabele violet-negre sub talpile trandafirii, transformandu-l in must dulce si ascultator. Si, ca razbunarea sa fie totala, au facut acelasi lucru si anul asta! Si o vor face pana cand povestea "centaurului" de la Aliman va incepe cu "a fost odata".
Acum e iarna, ninge si paharul cu ALIRA din fata mea, ma indeamna la povesti. Nu am fost niciodata adepta descrierii stiintifice a vinului. Nu as putea si nici nu as avea dreptul asta! Nu sunt specialista ! Dar, este pentru prima data cand un Merlot reuseste sa-mi trezeasca atatea senzatii gustative. Pot spune ca, pentru mine cel putin, este prima data cand simt concret intr-un vin, gustul de visina foarte coapta, acel dulce amarui pe care nu-l simti decat la visina dogorita de soare si gata sa cada din pom. Si, mai e pe undeva prin gura si o aroma de lemn tanar, de frunza verde si grasa, de mura coapta bine si.... parca mai e ceva ....
Ciocolata? Daaa !
Vrand, nervrand, vinul aluneca spre gat si.....s-a dus! Incerc sa retin aromele de vara torida ale fructelor dar, acum, cerul gurii e acoperit de aroma de ...vanilie. Dar, parca mai e ceva! Daaa! O foarte usoara aroma de ...Cognac! E fantastic cat de multe arome si amintiri gustative iti pot trezi o "gura de vin". Daca as fi o specialista, acum ar trebui sa spun ca acest vin are un post gust lung. Dar eu nu sunt specialista si spun numai ca, dupa ce l-ai inghitit, vinul asta continua sa-ti ramana mult timp in memoria gustului. Armate de centauri aromati galopeaza prin simturi, alearga libere prin gura, spre gat si nas.
Nu e de mirare ca la ultima editie a Targului de vinuri "GoodWine", din aceasta toamna, tanara ALIRA s-a bucurat de succes!
Desi este un vin de "fiecare zi", un vin pe care sa-l bei la masa, sau, efectiv cand ti-e sete sau dor de ceva bun si usor, eu as spune, totusi , ca ALIRA se inscrie in acea gama a vinurilor care cer atentie ! Care se vor desmierdate! Care se vor tratate cu gingasie ! Vinul asta, din vie tanara, este ca povestea fecioarelor dobrogene si a centaurilor.
Trebuie sa ai dorinta sa-l descoperi !
Trebuie sa-l bei ca sa-i descoperi adevarul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu