Ca, altceva mai bun ce sa faci intr-o sambata de sfarsit de iarna cu vreme frumoasa numai buna de plimbare?
Satula de baut cafeaua in picioare, pe fuga intre doua usi, mi-am zis ca am si eu dreptul la rasfat, macar o zi pe saptamana. Vreme frumoasa, Bucurestiul imbietor, hai la plimbare, imi zic.
Nimeresc in Dorobanti, cartierul alor mai fitosi dintre fitosi.
O cafenea mica,dichisita, cu o vitrina imbietoare: gurmanda din mine saliva efectiv in fata prajiturilor si produselor de patiserie expuse. CHOCOLAT-CREATEUR DE GOUT! A, bon,suna bine-mi zic si intru.
Primul impuls a fost sa ies.Incaperea mica, lume destula si fum de tigare, sa-l tai cu cutitul. Comand o crema cu arahide si bezea italieneasca si rog sa fie deschis un geam, o usa,sa pot respira normal. Si eu vorbesc din punctul de vedere al unei fumatoare. Ce trebuie sa fie pentru un nefumator!?
Dupa ce-mi recapat uzul normal al respiratiei, vine si crema, delicioasa de altfel! Privesc rafturile interioare. Multe specialitati de patiserie specific frantuzesti,prajituri care de care mai apetisante, creme sofisticate, inghetata, ce sa va spun? O placere pentru ochi si, banuiesc, nu numai.
Dar ce facem cu fumul de tigara? Dintre produsele expuse, foarte putine erau si ambalate. Daca s-ar interzice fumatul, ar fi chiar un loc deosebit de placut pentru o dimineata linistita.
Cu amintirea gustului delicios al cremei pastrat de papile,bantui prin Bucuresti. Prin magazine si mai mari si mai mici, casc gura la tot felul de .....chestii. Gusturi si gusturi! Nu se discuta. Buzunare sa ai. Si nu goale.
Se face totusi de pranzu-al bun si mai caut loc in care sa ma rasfat.
Sunt pusa pe frantuzisme , asa ca intru la FRENCH BACKERY. Suna ciudat! Nu-i nici franceza, nici engleza, romana de nici o culoare. Dar, vorba aia:"calic, calic, dar si sensibil". Localul dragut, cochet chiar, atmosfera intima.
Comand un Hachis de miel. Langa mine, cineva comanda o supa de legume si Hachis de pui. Si ne punem pe astepetat. Si asteptam. Si asteptam.Si iar asteptam. Si mai asteptam. Pana cand, domnisoara de langa mine atrage atentia ospatarului ca supa cam intarzie si timpul scurs ar fi fost suficient chiar daca atunci se culegeau legumele dintr-o gradina de la marginea Bucurestiului. La care ospatarul(sau cum s-o fi numind in francaza-engleza), total aerian,spune plin de candoare ca "a uitat de supa"!!!
Foarte tare, frate!
Dupa o alta pauza de asteptare, vine si Hachis-ul. Al meu de miel, al ei de pui. Numai ca nu aratau la fel. Adica al ei, era ceva cu carne de pui si niste...ciulama pe deasupra, al meu era ceva cu galben si maro.
Auu, zic, ceva nu-i in regula.
Dar, ma rog, asa o fi in Franta, ma gandesc eu ca o necunoscatoare.
Bref, in farfuria mea fierbinte era un piure din cei mai clasici fulgi de cartofi, fara gust si fara nici un Dumnezeu. Ceea ce trebuia sa fie carne de miel, era de fapt un amestec clasic de carne tocata de porc si vita, gras pana la satietate si cu lipsa totala a aceluiasi Dumnezeu. Era ceva spre musaca de cartofi intr-o bucatarie fara pretentii si posibilitati.
Sincer vorbind, ma asteptam ca, la asa un nume si la preturile practicate, sa fiu tratata ca intr-un local cu pretentii. Nu de fite, de civilizatie.
Adica mi se pare corect ca in momentul in care comand un anume fel de mancare sa-mi fie prezentat. Si merg si mai departe si spun ca la fel de normala ar fi si prezentarea unui vin care sa mearga la acel meniu. Dar, bietului ospatar, ce sa-i ceri? El uitase de supa comandata, dara-mi-te sa-i mai cer si"subtilitati"?
Concluzionand: nume franco-englez, atmosfera romaneasca: de la portiile de mancare foarte mari pana la servirea clientului si inevitabilul fum de tigare, totul este romanesc.
Ca am mai fost intr-un bar unde am cerut ciocolata alba si am primit o ciulama cu gust de alune, asta-i alta poveste!
Data viitoare si cu comparatiile de rigoare!
Concluzia? Merci neica, mi-a trecut cheful de frantuzisme plasate pe malul Dambovitei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu