DE LA HUNEDOARA

Printre cele mai frumoase amintiri pe care mi le-a lăsat Hunedoara, una imi este deosebit de dragă. Este o amintire gustativ-olfactivă, dulce acrişoară ca şi atmosfera din seara in care am facut cunoştinţa cu prajitura cu zămăchişe.
Asta s-a intamplat acum 12 ani! De atunci am tot incercat sa refac amintirea, dar ca orice amintire, nu se mai poate materializa practic.
Dar, prăjitura se poate face oricand.
Şi, pentru ca se apropie Sărbătorile Pascale, o reţetă de prajitură nu este niciodata de prisos.
Deşi pare simpluţă si fara foarte multe adaosuri şi condimente,este deosebit de fină, de catifelată si senzaţia finală, este ca mănânci ingheţată imbracată in blat pufos.
No, sa purcedem.
Zămăchişa, sau zămătişa este ceea ce noi, regaţenii, cunoastem in formula branzei proaspăta de vacă. Dar zămăchişa, mi s-a parut mult mai fină, mai onctuoasă,mai dulce, mai adaptată prajiturilor, faţă de ce găsim noi pe aici in materie.
Din 6 oua, 1/4 kg zahar, 1/4 kg faina si trei linguri de ulei facem un pandispan. Mergem pe formula clasica: in primul rand se separa albusurile de galbenusuri. Albusurile se bat spuma tare si se lasa la frigider. Galbenusurile se bat cu zaharul, uleiul,faina neaparat cernuta si un praf de sare. Se amesteca cele doua compozitii si se pun intr-o tava unsa cu unt si tapetata cu faina. Se coace la foc potrivit, cam 20-25 de minute.
Intre timp se pregateste umplutura: 1kg zamachişa se amesteca bine cu un pachet de unt, 200gr zahar farin vanilat si coaja rasa de la o portocala. Atat! Totul se amesteca foarte bine. As sugera ca cei care folosesc clasica branza dulce de vaca, sa foloseasca un mixer sau blender. Evident, in functie de preferinte se pot adauga dupa mixare si bucati de coji de portocala confiata, sau stafide, sau....ce vreti Dvs.
Eu una, o prefer in formula originala.
Dupa ce blatul s-a copt, se lasa la racit,se taie in jumatate longitudinal. Pe una din bucati se pune umplutura si se acopera cu cea de a doua bucata de pandispan.
Se pudreaza cu zahar vanilat si se da la rece, chiar la frigider, pana a doua zi.
Se taie apoi in bucati de 4 - 5 cm.
Cum tocmai spuneam, gustativ, lasă impresia unei minunate ingheţate invelită in blat pufos!
Eiii, si daca va hotarati sa serviti asa ceva intr-o dupa amiaza sau seara de sabatoare, puneti alaturi si un pahar de vin alb, dulce sau demi dulce.
Pentru asa ceva, nici macar nu-ti trebuie o sarbatoare anume!
Orice zi, indiferent de calendar, poate deveni o sarbatoare!
Si o amintire frumoasa!