luni, 22 martie 2010

IN HONOREM DEI et IN HONOREM VINI




Rar mi se intampla sa nu pot gasi exprimarea corecta, mai ales cand e vorba de punctul meu de vedere. Si mai rar mi se intampla sa nu-mi gasesc cuvintele din cauza respectului pe care il port unei anumite persoane sau situatii.
Am lucrat in presa si, de regula, ma joc printre cuvinte ca iepurele prin straturile de varza.
Acum ma simt interzisa in fata unor cuvinte: "IN HONOREM DEI et IN HONOREM VINI". Am vazut de curand aceste cuvinte pe drapelul Cavalerilor Vinului. Cu o parte din acesti cavaleri apartinand Consulatului Romania , Legat Pitesti am facut de curand cunostinta.
Si m-am trezit, pentru cateva ore, parca intr-o alta viata. O viata asa cum mi-o doresc, cum mi-am dorit-o mereu.
O viata, in care predomina in primul rand RESPECTUL. Respect pentru tine si ceilalti.
O viata, in care CULTURA nu reprezinta un cuvant in gura politicienilor(adica nimic).
O viata, in care grija pentru relationarea cu ceilalti, este intr-adevar, ce ar trebui sa fie.
O viata in care fiecare lucru este judecat pe o justa scara de valori, scara pe care respectul pentru traditie, istorie si valoare nu s-a perimat.
Posibil ca eu sa fiu inca mult prea mult influentata de recenta intalnire.
Si as scrie mai mult si mai multe, dar tare mi-e teama ca voi parea patetica multora. Si nu as vrea sa stric atmosfera, nici pentru mine si nici pentru cei prezenti sambata seara la "Casa Cristina".
Ce este foarte important, este ca pe 16 aprilie, acesti Cavaleri ai Vinului vor veni la Campulung si vor putea fi (sa nu zic admirati)vazuti defiland in centrul orasului.Si se va putea face cunostinta cu alta fata a vinului. O alta fata a conceptiei de spre viata si valoare.Nu are rost sa spun eu mai mult acum. Fiecare trebuie sa-si formeze parerea personala. Vazand si facand.
Spuneam ca nu se potriveste cuvantul "admirati". Si nu se potriveste.
Admiri o floare.
Admiri comportamentul sau fizicul unei persoane.
Admiri un tablou.
Dar sunt lucruri pe care nu "le admiri". Le traiesti, sunt in tine si din tine, le simti si nu le poti exprima. E ceva mai greu decat iubirea.
Nu vreau sa devin patetica si, ca atare greu de inteles.
Oricum, celor care ma inteleg, nu le trebuie explicatii.
Iar celorlalti....degeaba le dau.
Nu pot decat sa multumesc celor care s-au straduit sa aduca acest eveniment la Campulung.
Sa speram ca , in urma lui,se vor schimba ceva conceptii si viziuni.
Si, daca nu se va intampla asa, cu atat mai rau.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu